Circulația juridică a terenurilor

1. INTRODUCERE

Constituția României, la art. 44 prevede că: „ Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. (...)”.

Noul Cod civil la art. 555 prevede că: „ Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun, în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Această normă citată definește dreptul de proprietate privată prin referire la atributele și caracterele sale juridice.

În ceea ce privește circulația juridică a terenurilor, alin. (4) al art. 553 din Codul civil, stabilește că, „Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege”. Din analiza acestor prevederi, observăm, că Codul civil consacră regulile cunoscute privind regimul juridic al proprietății private. Astfel,

indiferent de titular, bunurile ce reprezintă obiect al proprietății private pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.

Cu alte cuvinte, din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că în ceea ce privește regimul juridic al bunurilor ce reprezintă obiectul proprietății private, o regulă generală sau o trăsătură o reprezintă „libera circulație juridică” a acestor bunuri, inclusiv și a bunurilor-imobile terenuri.

În principiu, acele terenuri care fac obiectul dreptului de proprietate privată sunt în circuitul civil, ele pot fi înstrăinate, pot să fie obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice modalitate prevăzută de lege.

2. CLASIFICAREA TERENURILOR

Fondul funciar al României este constituit din terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute, respectiv, de domeniul public ori privat din care fac parte.

În funcție de destinație, terenurile sunt:

a) terenuri cu destinație agricolă, și anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fânețele, serele, solariile, răsadnițele și altele asemenea, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, pășunile împădurite, cele ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice și de exploatare agricolă, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;

b) terenuri cu destinație forestieră, și anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape, și anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale;

terenuri din intravilan, aferente localităților urbane și rurale, pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere;

d) terenuri cu destinații speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale și aeriene, cu construcțiile și instalațiile aferente, construcții și instalații hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale, de telecomunicații, pentru exploatările miniere și petroliere, cariere și halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervațiile, monumentele naturii, ansamblurile și siturile arheologice și istorice și altele asemenea .

Terenurile menționate mai sus sunt deținute de diferite persoane fizice și juridice. Prin deținătorii de terenuri se înțeleg titularii dreptului de proprietate, al altor drepturi reale asupra acestora sau cei care potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deținători precari.

Proprietatea privată asupra terenurilor, sau alte drepturi reale poate avea ca titulari persoane fizice și juridice, iar terenurile care aparțin domeniului public sunt proprietatea statului.