Clauza de hardship

Clauza de hardship

Dupa cum s-a remarcat in doctrina,participantii la raporturile de comert international un sunt si nici nu pot fi considerati niste neavizati. Dimpotriva,ei sunt comercianti,adica

profesionisti in domeniu,neputandu-li-se reprosa nici ignoranta nici inabilitate.

Contractile de comert international nu se incheie la intamplare intre personae care

actioneaza in necunostinta de cauza. Partile contractante incheie contractile lor dupa o

prealabila documentare cu privire la conjuncture pietii,evolutia in perspective a preturilor

si a fluctuatiilor previzibile ale cursurilor valutare. Intr-o lucrare monografica intitulata “Toeria impreviziunii.Studiu de doctrina si jurisprudenta” autoarea,C.E Zamsa

face urmatoarea remarca “In contractele de comert international cu executare succesiva

sau cu termen, partile acorda o importanta deosebita factorului timp si dificultatilor care

pot aparea pe parcursul indeplinirii obligatiilor,datorita diversitatii riscurilor

incidente,spre deosebire de contractele de drept intern,cele internationale sunt supuse

schimbarii mediului politic si economic din tarile ambilor parteneri contractuali.”

In aceste conditii,pe baza concluziilor desprinse din analizele mentionate,partenerii vor

stabilii continutul concret al contractului lor stipulana clauze asiguratorii menite sa

neutralizeze eventualele riscuri ce s-ar putea produce pe parcursul executarii acelui

contract.

Una din cele mai importante clauze asiguratorii folosite pe scara tot mai larga in

raporturile juridice de comert international,indeosebi pt pastrarea echilibrului initial,adica

din momentul perfectarii contractului este clauze de hardship. Prin aceasta clauza se

urmareste reamenajarea contractului prin negociere( cu sau fara ajutorul unui

tert,desemnat sau nu de o instanta judecatoreasca sau arbitrala)atunci cand se produc

modificari semnificative cu privire la conditiile de executare a contractului,in urma unor

evenimente exterioare,independente de vointa partilor.

O definitie completa a starii de hardship ar fi urmatoarea:

„Hardship,situatie deosebita creata prin ivirea,pe durata unui contract comercial

international,a unor evenimente ce, pe de o parte,se produc fara nici o culpa din partea

contractantilor- care oricat ar fi fost de rezonabili si de prudenti nu le-ar fi putut prevedla la momentul perfectarii contractului,iar pe de alta parte,modifica esential datele si elementele avute in vedere de parti cu ocazia contractarii,creand astfel,pentru unul dintre contractanti,consecinte atat de oneroase incat nu ar fi echitabil ca acesta sa le suporte singur.”

Clauza de hardship este defenita de principiile Unidroit astfel : „Exista hardship atunci cand aparitia unor evenimente altereaza fundamental echilibrul contractului fie datorita faptului ca efectele executarii obligatiilor unei parti a crescut fie datorita faptului ca valoarea contraprestatiei pe care o parte o primeste s-a diminuat.”

Altfel spus, prin situatie de hardship intelegem toate acele situatii, evenimente,

imprejurari ce intervin dupa incheierea contractului, care sunt independente de vointa

partilor contractante si nu au putut fi prevazute de acestea si de nici o alta persoana

rezonabila si prudenta aflata in aceiasi situatie in care se cauzeaza un inraurare

substantiala a obligatiilor uneia dintre parti,efecte prejudiciabile ce nu ar fi echitabil sa fie

suportate integral de aceea parte contractanta.(ex: evolutia barilului de petrol in ultimii

ani de la 47 euro pe baril la 100. daca am fi avut un contract de furnizare de 10 barile de

petrol pe an pe 10 ani in acest caz schimbandu-se pretul ar trebui renegociat contractul in

temeiul acestei clauze datorita cresterii mari a pretului)

Iata cum starea de hardship devine un risc major pentru executarea obligatiilor

contractuale asa cum au fost ele stabilite de parti in momentul incheierii contractului.

Producerea acestui risc atrage dupa sine,intotdeauna,fortuit, o bulversare,o deterioarare grava a echilibrului contractual realizat in momentul incheierii contractului.

Notiune si terminologie

In literatura juridica si in practica romana aceasta clauza,cel mai frecvent este desemnata

prin denumirea ei originara si anume de clauza de „hardship” ori „substantial hardship”

dar si prin traducerea de „clauza de impreviziune” sau de „duritate”. Potrivit lui M.N

Costin in lucrarea sa „Dictionar de drept international al afacerilor” termenul de

„hardship” apare ca substantiv, „

1.o situatie dificil de indurat;suferinta;privatiune;opresiune(sau nedreptate);

2. ceva greu de suportat” .

S-au incercat si alte denumiri cum ar fi „clauza de duritate”sau „de echitate” dar incercarile un numai ca nu au fost primite de doctrina ci au fost si criticate in mai multe randuri. De altfel,se contureaza tot mai mult tendinta(chiar si la francezi) a folosirii termenilor sub denumirea lor initiala,originala fara a se mai incerca traducerea lor in limba utilizatorului,considerandu-se suficiente explicatiile si definitiile date acestor termeni. Cu titlu de exemplu se poate mentiona folosirea denumirii originale a unor termeni cum ar fi: „engineering”, „know how” etc. Este preferabila utilizarea termenului original de„hardship” deoarece acesta este cel mai larg cunoscut in practicile comerciale

internationale. La aceste considerente se adauga si precizarile cuprinse in comentariul

oficial nr.2 al Principiilor Unidroit 2004: „ Termenul de hardship a fost ales in prezenta

varianta datorita faptului ca este larg cunoscut in practicile comerciale internationale asa

cum este confirmat de includerea in multe contracte internationale a asa-numitelor clauze

de hardship”

Fara indoiala,clauza de hardship este o creatie a practicii comerciale anglo-saxone din

domeniul dreptului comertului international, creatie care se pare ca tot mai mult

contribuie la abandonarea mitului intangibilitatii contractului. Caracterul clauzei de

hardship de a fi o exceptie de la principiul pacta sum servanda este consacrat exclusiv in

principiile unidroit iar rolul clauzei este partial diferit in functie de pozitia sistemelor de

drept fata de teoria impreviziunii, astfel:

- in acele sisteme care admit teoria impreviziunii clauza constituie o modalitate de a

particulariza aplicarea acestei teorii la conditiile concrete ale spetei prezentand avantajul

de a inlatura neajunsurile generate de diferentele de reglementare a teoriei impreviziunii

in diferite sisteme de drept si jocul normelor conflictuale.

- in acele sisteme unde teoria impreviziunii nu cunoaste o consacrare legislativa(categorie

unde intra si Romania), aceasta clauza constituie o modalitate de a complini pe cale

conventionala lipsa clauzei permitand partilor sa integreze in economia contractului lor

mutatile din sfera relatiilor comerciale internationale in cazurile si conditiile stabilite de

comun acord.