Clauză de neconcurență

CLAUZA DE NECONCURENTA

Referitor la clauza de neconcurenta, Codul Muncii prevede urmatoarele:

“Art. 21. – (1) “La încheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde în contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa încetarea contractului sa nu presteze, în interes propriu sau al unui tert, o activitate care se afla în concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, în schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.” (Legea nr. 371/2005)

(2) Clauza de neconcurenta îsi produce efectele numai daca în cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute în mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data încetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care îsi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii în favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi în reala competitie cu angajatorul.

(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetarii contractului individual de munca sau, în cazul în care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

(4) “Indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, este deductibila la calculul profitului impozabil si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara, potrivit legii.” (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 22. – (1) “Clauza de neconcurenta îsi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data încetarii contractului individual de munca.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 lit. d), f), g), h) si j), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.” (O.U.G. nr. 65/2005)

Art. 23. - (1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.

(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.

Art. 24. - În cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. ”

Aflati in cursa pentru profit, comerciantii sunt nevoiti sa-si dezvolte asa numita "privire laterala" - o expresie bine cunoscuta soferilor - si care se refera la atentia pe care acestia trebuie permanent sa o acorde celorlalti participanti la cursa.

Aceasta inseamna, altfel spus, ca oricat de concentrati ar fi asupra propriului drum, comerciantii nu trebuie sa piarda din ochi miscarile pe care concurentii le fac pe piata. Neatentia sau chiar ignorarea lor poate fi fatala.

Pastrand comparatia, cu cat "traficul" este mai intens, cu atat mai multa atentie si concentrare sunt necesare, o atitudine preventiva si, in situatii limita - actiuni rapide si coordonate.

Din perspectiva mediului de afaceri, atitudinea preventiva inseamna, printre altele, restrictionarea accesului concurentilor la anumite resurse. Iar resursa umana este in unele cazuri cea mai importanta dintre ele. Totul trebuie sa se faca insa cu respectarea regulilor jocului - asa cum sunt ele stabilite prin Constitutie, Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, Legea concurentei 21/1995 si Codul Muncii.

Cu referire la acest din urma act normativ, comerciantii au posibilitatea limitarii accesului concurentilor la expertiza propriilor angajati. In acest scop ei pot negocia cu respectivii angajati (considerati resurse cheie pentru succesul afacerii) clauze de neconcurenta.

Daca, in principiu, lucrurile par clare in ceea ce priveste clauza de neconcurenta, punerea ei in practica poate ridica dificultati. Atunci cand clauza este formulata, interpretata si aplicata de catre parti cu buna credinta, este foarte probabil sa nu se acorde o mare atentie formei si fondului problemei. Cand insa exista suspiciunea ca ea va fi incalcata sub o forma sau alta, atunci se va acorda o atentie maxima modului de redactare a clauzei.

Asa dupa cum precizeaza si Codul Muncii, pentru a produce efecte clauza de neconcurenta (formulata direct in cadrul contractului colectiv de munca sau intr-un act aditional la contract) trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

- activitatile care sunt interzise

- cuantumul indemnizatiei de neconcurenta

- perioada pe care produce efecte clauza de neconcurenta

- tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii

- aria geografica unde salariatul poate fi in reala concurenta cu angajatorul.

Aceste elemente au rolul de a crea un context clar in care clauza devine activa. Dupa cum vom vedea insa in continuare, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Sa ne oprim pentru inceput la activitatile care sunt interzise. Formularea aleasa de catre legiuitor nu este una foarte fericita. Daca interpretam cuvantul "activitati" ca fiind sarcinile pe care angajatul se presupune ca le-ar avea in cadrul firmei concurente, atunci se ridica urmatoarea problema: Ce se intampla daca salariatul in cauza este angajat la firma concurenta pe un alt post decat cel de pe care a plecat si care presupune - cel putin in aparenta - alte activitati? Poate exista certitudinea ca angajatul se va limita doar la prestarea acelor activitati? Cum poate dovedi vechiul angajator incalcarea clauzei atata vreme cat, cel putin formal, acest lucru nu se intampla?