Clauze Abuzive

Capitolul I

Clauze abuzive în dreptul intern

Secţiunea I

Definirea clauzelor abuzive

Conform art. 4 alin (1) din Legea nr. 193/2000: ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor’’.

Elementele constitutive ale clauzei abuzive sunt, potrivit acestui articol, urmatoarele:

1. caracterul nenegociat sau insuficient negociat al acestor clauze, sau altfel spus, lipsa negocierii directe consumator – comerciant.

Negocierea poate lipsi in situaţia în care informarea nu îşi are vreun sens sau poate fi obligatorie atunci când legea o cere. Art. 4 alin (2) din Legea nr. 193/2000 prevede: ,,o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv’’.

Conform art. 4 alin (2) din Legea nr. 193/2000, contractul de adeziune este denumit ,,contract standard preformulat’’ iar clauzele sale ,,clauze standard preformulate’’.

Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor Legii nr. 193/2000 pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.

Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

2. încălcarea exigenţelor generale de bună-credinţă.

Existenţa clauzelor abuzive presupune încălcarea obligaţiei de bună-credinţă. Buna-credinţă este prezumată de lege, art. 970 din Codul Civil având o aplicare generală.

3. clauza prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, trebuie să creeye in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor.

Legea însă nu defineşte dezechilibrul semnificativ, acesta obiectivându-se in funcţie de specificul fiecarei clauze abuzive sesizate. Implica un dezechilibru de natură obiectivă care se apreciaza de judecător prin raportarea la un echilibru ideal, dar însă, poate fi vorba şi despre un dezechilibru economic atata timp cât clauzele abuzive au drept scop protecţia intereselor economice ale consumatorului.

Momentul faţă de care se aprecieaza dezechilibrul, ca regulă, este starea părţilor din momentul încheierii contractului.

Potrivit legii, dezchilibrul trebuie să fie semnificativ, ăntrucât nu orice dezechilibru poate releva o clauză abuzivă. Trăsătura semnificativă a dezechilibrului poate fi constatată în funcţie de natura prestaţiei, reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi şi obligaţii în contextul unei interpretări sistematice a contractului.

Aceste reglementări speciale derogă de la dreptul comun, in ceea ce priveşte regimul sancţionator.

Producerea dezechilibrului contractului prin inserarea unor clauze abuzive, în favoarea comerciantului şi având efect lezionar asupra consumatorului atrage sancţiunile prevăzute de lege.