Cognitio Extraordinaria

Termenul de cognitio - cercetarea cauzei de catre un magistrat , sau mai tarziu de un functionar imperial privea o serie de situatii diferite din care s-a dezvoltat in perioada imperiului in special a dreptului postclasic , procedura civila extraordinara - extraordinem iudiciorum privatorum care a inlocuit procedura civila normala - ordo iudiciorum privatorum .

In sistemul procedurii extraordinare procesul era condus de la inceput pana la sfarsit de catre magistratul judecator . Diviziunea procesului in doua faze dispare , de unde si denumirea noii proceduri ( extraordinem ) care se desfasoara in afara lui ordo .

Din punct de vedere strict formal , procedura extraordinara isi are originea in activitatea magistratilor care solutioneaz anumite litigii in virtutea lui imperium , fara a mai trimite partile in fata judecatorului .

Datorita schimbarilor economice , sociale si politice din secolul III , dar mai ales datorita faptului ca Imperiul Roman a devenit in mod fatis o monarhie absoluta , imparatul nu mai avea nici un interes sa mentina vechile institutii din vremea principatului . In aceste conditii judecatorul nu mai putea fi un simplu particular . El trebuia sa fie un functionar supus controlului imparatului .

Acestea erau cauzele care au determinat disparitia procedurii formulare si constituie originea procedurii extraordinare . Chiar din epoca dreptului clasic unele procese nu mai erau judecate conform procedurii formulare , ci conform regulilor justitiei administrative , adica ale raporturilor intre particulari si stat .

Desfiintarea procesului cu ordo si investirea judecatorului cu autoritate publica sunt , pe de alta parte , reforme firesti in conditiile dezordinilor generate de anarhia militara si de abuzurile celor bogati . Potentiores , proprietari ai unor intinse domenii , dispuneau de adevarate armate personale , si refuzau , adesea , sa se supuna autoritatilor . In asemenea imprejurari , institutia judecatorului privat devine un anacronism