Combaterea criminalității organizate

CONEXIUNILE DINTRE CORUPȚIE ȘI CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ

I. INTRODUCERE GENERALĂ

La nivel internaţional au existat preocupări privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi corupţie începând cu anii 1990. Astfel, în anul 1994, Organizaţia Naţiunilor Unite semnala în Declaraţia de la Napoli ameninţarea crescândă a criminalităţii organizate, care are o influenţă coruptă asupra instituţiilor fundamentale: sociale, economice şi politice. Doi ani mai târziu, aceeaşi organizaţie internaţională facea referire la folosirea violenţei, intimidării şi corupţiei de către criminalitatea organizată, pentru a obţine profit sau a controla teritorii şi pieţe.

Aceste abordări au fost incluse în elaborarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate , document ce conţine şi măsuri care se adresează corupţiei în relaţie cu criminalitatea organizată, dar se limitează la corupţia din sectorul public.

În anul 1997, Consiliul Europei a adoptat cele 20 de principii care ghidează lupta împotriva corupţiei , iar cel cu numărul 19 atrage atenţia, în mod special, asupra existenţei legăturilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie, fiind recomandat se ia în considerare, posibilele conexiuni cu criminalitatea organizată şi spălarea de bani, în fiecare aspect al luptei împotriva corupţiei.

Tot în cadrul Consiliului Europei este înfiinţat în anul 1999, grupul inter-guvernamental GRECO , care să monitorizeze măsurile luate de membrii săi pentru a combate corupția. Activitatea organizației a debutat cu o evaluare prin intermediul unui chestionar adresat statelor membre, care a constat în două întrebări relevante: Există vreun motiv de a crede că există o legătură între corupţie şi criminalitatea organizată?, respectiv: Cooperează serviciile specializate anticorupţie cu serviciile specializate de combatere a criminalităţii organizate?

În anul 2004, Oficiul European de Poliţie (EUROPOL) atrăgea atenţia asupra legăturilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie recomandând o evaluare exactă a vulnerabilităţilor la corupţie ale sectoarelor public şi privat, cu luarea în considerare a folosirii corupţiei de către grupurile de crimă organizată .

În anul 2008, Comisia Europeană a observat că politicile şi dezvoltările din aceste două domenii au loc separat, fără susţinerea unor cercetări privind relaţionarea dintre cele două fenomene . În perspectiva dezvoltării unui concept strategic privind combaterea criminalităţii organizate la nivel european, Programul Haga a solicitat o examinare a legăturilor dintre criminalitatea organizată şi corupţie, pe care Oficiul European de Poliţie a materializat-o în rapoarte anuale de evaluare a criminalităţii organizate.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, cunoscut sub denumirea de Tratatul de la Lisabona , din 1 decembrie 2009 şi al Programul Multianual Stockholm , care defineşte strategia, planul operaţional şi legislativ în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, s-a mai făcut un pas în abordarea, în acelaşi cadru conceptual, a celor două infracţiuni.

O primă abordare ştiinţifică a legăturii dintre criminalitatea organizată și corupție a fost realizată cu sprijinul Comisiei Europene , care a finanţat un proiect de cercetare desfăşurat în cele 27 de state membre şi publicat în anul 2009 , însă între studiile de caz ale lucrării sunt cuprinse numai cinci state membre: Italia, Olanda, Spania, Bulgaria, Grecia şi Franţa .

În septembrie 2011, Comisia Europeană a luat Decizia de instituire a Grupului de Experţi în Domeniul Corupţiei , pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate și a corupţiei.

II. DEFINIREA COCEPTELOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI CORUPŢIE.

Crima organizată este o problemă crucială în numeroase state membre ale Consiliului Europei deoarece reprezintă o amenințare majoră pentru statul de drept și are consencințe foarte grave pentru victime, pentru economie și pentru dezvoltarea socială. Conform unor studii, vreo 3600 de grupuri infracționale organizate internaționale sunt active în Europa .

Delimitarea sferei de cuprindere a conceptelor de crimă organizată și corupție în structura de ansamblu a fenomenului infracţional la nivel national, este necesară pentru a cunoaşte dimensiunile şi implicaţiile în societate ale fiecărui segment infracţional în parte, în scopul stabilirii şi adoptării celor mai eficiente strategii de contracarare şi a unui cadru legislativ şi instituţional adecvat.

Comunitatea internaţională a definit conceptul de crimă organizată, în Proiectul de Convenţie cadru a Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate, ca reprezentând activităţile desfăşurate de un grup de cel puţin trei persoane având între ele raporturi ierarhice sau personale, care permit conducătorilor lor să se îmbogăţească sau să controleze teritorii sau pieţe interioare sau străine, prin violenţă, intimidare sau corupţie, atât pentru a executa o activitate criminală, cât şi pentru a se infiltra în economia legală.

În Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, semnată de România la 14 decembrie 2000, în art. 2 se definesc termenii de „grup infracţional organizat” şi „grup structurat”. În accepţiunea acestei Convenţii, expresia „grup infracţional organizat” desemnează un grup structurat, alcătuit din trei sau mai multe persoane care există de o anumită perioadă de timp şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie, pentru a obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material. Expresia „grup structurat” desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi.