Combaterea Hărțuirii la Locul de Muncă

1. Definiţii

Conform Acordului cadru european, semnat la 26 aprilie 2007 de Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES), Uniunea Europeana a întreprinderilor meşteşugăreşti şi a întreprinderilor mici şi mijlocii şi Centrul european al întreprinderilor mici şi mijlocii cu participare publică, diverse forme de hărţuire şi violenţă la locul de muncă pot fi:

- de natură fizică, psihologică şi/sau sexuală;

- să constituie incidente izolate sau tipuri de comportament cu un caracter mai sistematic;

- să se manifeste între colegi, între superiori şi subordonaţi sau să fie exercitate de către părţi terţe precum clienţi, pacienţi, elevi etc.

- să varieze de la cazuri minore de lipsă de respect, la acţiuni mult mai grave, inclusiv fapte penale care necesită intervenţia autorităţilor publice

Hărţuirea are loc atunci cand unul ori mai mulţi lucrători ori persoane cu funcţii de conducere sunt abuzate, ameninţate şi/sau umilite în mod repetat şi deliberat în situaţii legate de muncă, iar violenţa se produce când aceleaşi persoane sunt agresate în situaţiile menţionate. Efectul hărţuirii este încălcarea demnităţii persoanelor supuse hărţuirii, având consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii acestora şi/sau generând un mediu de lucru ostil

Hărţuirea sexuală reprezintă o atingere adusă libertăţii sexuale şi a drepturilor fundamentale ale angajatului întrucât îi poate afecta, în mod negativ, cariera profesională, precum şi demnitatea persoanei.

Noul Cod penal din 17 iulie 2009, care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, prevede la art. 223 alin. (1) că: hărţuirea sexuală constă în „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare”

Hărţuirea morală (sau mobbingul) este una dintre cele mai frecvente tensiuni ce privesc raporturile juridice de muncă, afectând la nivel european 5-10% angajaţi (mai multe femei decât bărbaţi). Noţiunea juridică de hărţuire morală a fost preluată din limba franceză „harcelement morale” şi a fost cunoscută iniţial sub denumirea de „mobbing” (în special în Germania, Italia), „victimization” (în Suedia), „workplace bullying” (în Statele Unite ale Americii şi în Marea Britanie), cât şi drept „teroare psihologică” sau „harassment” (în Uniunea Europeană)

2. Hărţuirea sexuală

Hărţuirea sexuală la locul de muncă este interzisă în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene. Despăgubirile de care poate beneficia victima hărţuirii sexuale la locul de muncă diferă de la un stat la altul.

Hărţuirea sexuală la locul de muncă poate îmbrăca diferite forme şi ajunge la niveluri de gravitate diferite.

În România, hărţuirea sexuală la locul de muncă este interzisă în mod expres atât de legislaţia muncii, cât şi de legea penală.

- Legea nr. 202/2002 reglementează măsuri în vederea promovării egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România. Această lege a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 13 decembrie 2012 care transpune parţial: Directiva nr. 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă si Directiva nr. 2010/41/UE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă.