Combaterea Traficului Ilicit de Droguri prin Mijloace de Drept Penal după Anul 1990, în România

CAPITOUL I.

CONSIDERATII PRIVIND ORIGINEA CONSUMULUI SI TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI

1. Aspecte de ordin general privind traficul ilicit de droguri în lume

1.1. Aspecte internationale privind traficul ilicit de droguri

Documentele istorice atesta ca, în secolul al XV-lea, în China se facea deja un important trafic ilicit cu opiu , iar in sec. al XVI-lea, consumul abuziv de opiu de catre o mare parte a populatiei, era foarte raspandit in China si Turcia.

Data fiind extinderea numarului de consumatori de opiu ce exista în acea perioada, autoritatile din Turcia au decis interzicerea consumului de opiu si hasis. De asemenea, autoritatile chineze confruntate cu aceeasi problema, în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, au interzis vânzarea opiului si au închis fumoarele.

Începând cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, anumite tari au întreprins masuri similare în vederea combaterii traficului si consumului ilicit de droguri.

Astfel, în anul 1845, în Franta s-a adoptat o lege care permitea controlul asupra unor stupefiante, iar în perioada 1895-1906, în anumite state sau teritorii apartinând S.U.A. s-au adoptat regulamente speciale privitoare la controlul opiului si al altor stupefiante.

Lupta împotriva opiului se declansase deja, anul 1906 reprezentând un an de referinta în acest sens. În anul 1906, China a interzis cultura macului de opiu pe teritoriu sau si a încheiat o întelegere cu India, valabila pe termen de 10 ani, prin care aceasta din urma se obliga sa-si reduca progresiv exportul de opiu catre China.

Masurile luate de China au fost apreciate pe plan international ca reprezentând primul pas facut de o tara în vederea eradicarii fenomenului de folosire a opiului pentru fumat.

În plan juridic observându-se consecintele, gravitatea si implicatiile pe care le ridica traficul de opiu si consumul abuziv al acestuia care era foarte raspândit în rândul populatiei chineze si nu numai, s-a simtit nevoia unei reactii din partea comunitatii internationale.

S.U.A. au facut primul pas în acest sens, interzicând în anul 1908 fumatul opiului în Filipine si în general, folosirea opiului în alte scopuri decât cele medicale si stiintifice. La propunerea guvernului S.U.A. o astfel de masura s-a luat si în tarile din Europa si din Extremul Orient.

Astfel, la initiativa presedintelui S.U.A., Th. Rooswelt, în anul 1909 la Shang-hai, a avut loc o conferinta internationala dedicata analizarii traficului si consumului abuziv de opiu si luarea unor masuri pentru stoparea acestui fenomen. La aceasta conferinta au participat reprezentantii a 30 de state.

Conferinta nu s-a încheiat cu semnarea unui tratat international, însa au fost adoptate 9 rezolutii ce au constituit mai târziu baza de lucru pentru acordurile si conventiile ce s-au încheiat în aceasta materie.

Conferinta din anul 1909 de la Shang-hai a avut meritul de a fi creat pentru prima data o „Comisie Internationala a Opiului.”

Cele 9 rezolutii adoptate cu ocazia Conferintei solicitau statelor sa limiteze progresiv utilizarea opiului în alte scopuri decât cele medicale sau stiintifice, sa împiedice expedierea opiului catre alte tari, sa interzica importul. Scopul tuturor acestor interdictii era acela al disparitiei întrebuintarii opiului pentru fumat si al controlului international asupra fabricarii, vânzarii, distribuirii morfinei si a altor droguri vatamatoare.

Eforturile comunitatii internationale în lupta contra traficului si consumului ilicit de droguri s-au intensificat, dovada constând în adoptarea, în anul 1912, la Haga, a „Conventiei Internationale a Opiului”.

Conventia a instituit un control international asupra opiului si a deschis calea unui drept international de control în materie. Potrivit dispozitiilor acestei Conventii, fabricarea si comertul cu opiu medicinal, cu morfina si cu alti alcaloizi ai opiului, cu cocaina precum si cu alte asemenea substante, nu erau permise decât în scopuri medicale sau stiintifice. În acest sens, pentru desfasurarea unor activitati cu opiu, Conventia stipula ca productia si distributia opiului brut, sa fie pusa sub control international.

De asemenea, Conventia Internationala a Opiului din 1912, mai prevedea ca fabricarea si întrebuintarea opiului preparat sa fie progresiv interzisa, iar statele sa instaureze un control national asupra fabricarii si distribuirii opiului si derivatilor din opiu.

Prin prevederile sale, Conventia din 1912 a reprezentat primul pas în crearea actualului regim international al stupefiantelor.