Comentarii la decizia 228-2007 a Curții Constituționale referitoare la art 12 din OG 2-2001 privind regimul juridic al contravențiilor

1. Rolul, importanţa şi principalele atribuţii ale Curţii Constituţionale ale României

A. Rolul şi importanţa Curţii Constituţionale

Adunarea Constituantă aleasă în mai 1990 a optat pentru un tip de control al constituţionalităţii legilor exercitat de o autoritate publică politico-jurisdicţională, special instituită pentru acest scop. Această autoritate publică este Curtea Constituţională, care ca şi alte autorităţi cum ar fi Curtea de Conturi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ş.a. are un statut constituţional, întrucât principiile sale de organizare şi funcţionare sunt stabilite de Constituţie.

Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România, independentă faţă de orice altă autoritate publică şi care are, conform Constituţiei României, rolul de garant al supremaţiei Constituţiei.

Aceste principii sunt edictate expresis verbis de către Constituţie în Titlul V – Curtea Constituţională, art. 142 alin. (1) şi de către prevederile art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată, acest organism fiind unicul îndrituit a exercita controlul constituţionalităţii legilor.

Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a conformităţii legii cu Constituţia, iar ca instituţie a dreptului constituţional cuprinde regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate pentru după realizarea acestei proceduri.

B. Atribuţiile

Atribuţiile Curţii sunt următoarele:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale;

c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului;

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

C. Excepţia de neconstituţionalitate

Excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau în faţa unei instanţe de arbitraj comercial, sau poate fi ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale de către Avocatul Poporului.