Comisia Europeană

La 13 decembrie 2007, la Lisabona, şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat. Acesta va pune la dispoziţia Uniunii Europene instituţii moderne şi metode de lucru optimizate pentru a face faţă, în mod eficient, provocărilor lumii contemporane. Într-o lume în evoluţie rapidă, europenii aşteaptă de la UE abordarea unor probleme precum globalizarea, schimbările climatice şi demografice, securitatea şi energia. Tratatul de la Lisabona va consolida democraţia în UE, precum şi capacitatea acesteia de a promova, zi de zi, interesele cetăţenilor săi.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. Înainte de a putea intra în vigoare, acest tratat va trebui să fie ratificat de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constituţionale.

Comisia promovează interesul general al Uniunii şi ia iniţiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul şi gestionează programele. Comisia exercită funcţii de coordonare, de executare şi de administrare, în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă iniţiativele de programare anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituţionale.

Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepţia cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.

Mandatul Comisiei este de cinci ani. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului lor faţă de idea europeană, dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă.

Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.

Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia.

Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate.

Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanţii statelor membre în conformitate cu un sistem de

rotaţie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European, care hotărăşte în unanimitate în conformitate cu articolul 244 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Preşedintele Comisiei:

(a) defineşte orientările în cadrul cărora Comisia îşi exercită misiunea;

(b) decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerenţa, eficacitatea şi colegialitatea

acţiunilor acesteia;

(c) numeşte vicepreşedinţii, alţii decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și

politica de securitate, dintre membrii Comisiei.

Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate îşi prezintă demisia, în

conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (1), în cazul în care preşedintele îi solicită acest lucru.

In prezent insa, pana la datat intrarii in vigoare a acestui tratat Comisia Europeana ramane in acelasi format ca si pana acum.

Comisia Europeană a luat fiinţă, după intrarea în vigoare în 1967 a Tratatului de fuziune, prin unirea Înaltei Autorităţi prevăzute de Tratatul C.E.C.O cu cele două Comisii ale C.E.E şi Euratom, sub denumirea de Comisia Comunităţilor Europene, care şi-a luat denumirea actuală în urma Tratatului de la Maastricht.

Procedura de numire a Comisiei este prevăzută în art. 214 paragraful 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. În urma desemnării persoanelor respective de către guverne, de comun acord, cu preşedintele desemnat al Comisiei, Parlamentul acordă un vot de încredere. Membrii Comisiei trebuie să fie desemnaţi ţinând cont de competenţa lor generală şi ei trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă (de obicei sunt oameni politici care au deţinut funcţii guvernamentale pe plan naţional). Dacă guvernele statelor membre au o putere discreţionară de a propune membrii Comisiei, Parlamentul European este îndreptăţit să verifice criteriile de desemnare, în care scop sunt organizate audieri.