Comparație între timpul de muncă și timpul de odihnă în România și Belgia

Timpul de munca si timpul de odihna

Romania vs. Belgia

In conditiile societatii contemporane, in care pretentiile fata de munca s-au amplificat si diversificat in mod deosebit, se acorda o atentie aparte organizarii muncii , pentru a mentine capacitatea de munca “la nivel optim”,pentru a se preveni si inlatura oboseala, si pe aceasta cale amplificarea rezultatelor muncii, contribuindu-se astfel si la securitatea vietii si asigurarea sanatatii participantilor la procesele de munca.

Reglementarile legale privind timpul de munca si timpul de odihna , tinand seama de finalitatea lor, au un caracter imperativ. Intre timpul de munca si timpul de odihna exista o relatie evidenta de interdependenta ; astfel ca reglementarea legala a timpului de munca , in sensul duratei maxime, reprezinta si o garantie a realizarii dreptului la odihna.

Astfel ca timpul de lucru, constitutional consacrat in formula “durata normala a zilei de lucru este , in medie , de cel mult 8 ore”(art.38(3) din Constitutia Romaniei), este definita intr-o opinie , ca durata de timp stabilita de lege, in limitele careia salariatii sunt obligati sa-si indeplineasca munca ce le-a fost incredintata de catre unitatea potrivit contractului de munca , iar in alta opinie, aca durata de timp stabilita de lege, dintr-o zi sau dintr-o saptamana , in care este obligatorie efectuarea muncii in cadrul contractului de munca .

Timpul de munca se imparte in doua categorii:

1. timpul care se incadreaza in programul de lucru sau durata normala a muncii

2. timpul peste programul de lucru sau peste durata normala a muncii

Durata normala a muncii este stabilita pentru munca desfasurata in timpul zilei sau pentru cea prestata in timpul noptii; art. 38, din Constitutie care prevede cel mult 8 ore.

Durata normala a timpului de lucru se realizeaza prin saptamana de lucru de 5 zile, deci 40 de ore pe saptamana. Stabilirea zilei de munca de 8 ore, deci a spatamanii de 40 de ore, constituie regula de aplicare generala. Durata de 8 ore a zilei de munca aigura desfasurarea, in conditii obisnuite, a procesului de productie, raspunzand cerinteleor de ordin biologic material, spiritual si social ale salariatilor

In cazul stabilirii intr-o anumita zi lucratoare din saptamana a unei durate mai mici de 8 ore , timpul normal de lucru in celelalte zile lucratoare poate fi mai mare fara a depasi 9 ore pe zi (art. 112 alin.2 din Codul muncii).

Prin negocieri la nivel de unitate , pentru a pune de acord programul cu cerintele productiei , se poate stabili un program saptamanal de 36 pana la 44 de ore, cu conditia ca media lunara sa fei de 40 de ore pe saptamana . In acest caz, durata timpului de munca zilnic nu poate depasi 10 ore (art.10 alin.2 si 3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national).

Durata timpului de lucru sub 8 ore pe zi, se poate intampla in cazurile in care unor anumite categorii de personal trebuie sa li se asigure o protectie speciala, precum si atunci cand procesul de productie se desfasoara in conditii deosebite, durata zilei de munca este sub 8 ore. De asemenea s-a prevazut posibilitatea stabilirii unor programe de lucru partiale de 6, 4 sau 2 ore pe zi.

Elementele esentiale ale stabilirii timpului de lucru sub 8 ore pe zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebit de deosebite – vatamatoare , grele sau pericuoase- sunt cuprinse in legea nr.31/1991, astfel durata timpului de munca se reduce sub 8 ore pe zi in functie de :

- natura, intensitatea si durata de expunere la actiunea factorilor nocivi- fizici , chimici sau biologici- si mecanismul de actiune al acestora asupra organismului;

- existenta unor conditii de munca ce implica o solicitare nervoasa deosebita, atentie foarte incordata si ritm de lucru intens

- alte conditii de munca vatamatoare , grele sau periculoase , care pot duce la uzura prematura a organismului.

In conditiile de timp de lucru sub 8 ore pe zi intra si categoria pentru tinerii sub 16 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi, fara ca aceasta sa duca la o scadere a salariului (art. 162 din Codul muncii).

Durata timpului normal de lucru in timpul noptii intre orele 22:00 si 6:00, se regaseste , ca principiu , in art.115 din Codul muncii, cu posibilitatea abaterii, in cazuri

justificate, cu o ora in minus sau in plus fata de aceste limite.Deoarece in conditiile muncii de noapte se consuma mai multa energie , in scopul protectie celor ce presteaza o astfel de activitate, s-a stabilit , prin art.114 Codul muncii, ca pentru persoanele al caror program de lucru se desfasoara in impul noptii, durata timpului de munca este mai mica cu o ora decat durata muncii prestata in timpul zilei ,fara ca aceasta sa duca la scaderea remunerarii.Astfel ca atare, durata normala a timpului demunca in cursul noptii este de 7 ore.

Este interzisa folosirea la munca in timpul noptii a tinerilor sub varsta de 18 ani, a femeilor gravide incepand cu luna a sasea si a celor care alapteaza.