Concedierea din Motive Care Nu Țin de Persoana Salariatului

In conformitate cu art. 65 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.

Asa fiind, motivul concedierii, nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizica sau psihica etc. ci de un fapt exterior : desfiintarea locului de munca, care, evident nu poate fi imputabil în nici un mod salariatului afectat.

În orice caz trebuie sa existe un motiv concret care presupune concedierea salariatilor. Angajatorul va trebui sa demonstreze cu probe motivul concedierii si imposibilitatea de a angaja lucratorul în alte sectoare ale activitatii.

În cazul concedierii pentru un motiv justificat, angajatorul este obligat de a acorda un preaviz. Daca angajatorul nu respecta termenul de preaviz si daca angajatul doreste sa lase imediat locul de munca acesta are dreptul la o compensatie egala cu suma care ar fi trebuit sa o primeasca daca ar fi lucrat în acea perioada.

În cazul în care angajatul nu doreste sa lase imediat locul de munca, raportul de munca are efect pâna la data expirarii preavizului, indiferent daca angajatorul este sau nu de acord.

Dreptul de preaviz, ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare, se acorda în cazul desfacerii unilaterale a contractului de catre angajator, în cazurile concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului si în cele doua dintre cele patru cazuri în care se face concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului si anume în cazul în care, prin decizia organelor competente se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, ceea ce nu-i permite sa-si îndeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, precum si în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat. Practic, el nu se acorda în cazul în care contractul înceteaza de drept, si atunci cand salariatul este concediat pentru ca a încalcat regulile de disciplina a muncii sau cand este arestat preventiv pentru mai mult de 60 de zile. De asemenea, nu se acorda în cazul persoanelor concediate pentru necorespundere profesionala, aflate în perioada de proba.

Decizia de concediere se comunica salariatului în scris si trebuie sa contina, în mod obligatoriu:

- motivele care determina concedierea;

- durata preavizului;

- criteriile de stabilire a ordinii de prioritati;

- lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate si

- termenul în care salariatii urmeaza sa opteze pentru ocuparea unui loc de

munca vacant.

Concedierea din motive care nu tin de persoana salariatului poate fi : individuala sau colectiva.

Concedierea individuala:

Conform Art.65 din Codul muncii:

(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.

(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).

Într-o economie de piata, angajatorul este liber si poate sa faca selectia din timp, anterior si pe acasta baza, sa desfiinteze exact locul de munca ocupat de salariatul pe care apreciaza ca trebuie sa-l concedieze.