Concedierea pentru indisciplină

1. Raspunderea disciplinara. Consideratii generale

Disciplina muncii reprezintă o obligaţie juridică, având caracter de sinteză, deoarece însumează şi rezumă, în esenţă, totalitatea îndatoririlor de serviciu asumate de persoana respectivă prin încheierea contractului individual de muncă. Sub aspectul finalităţii ei, disciplina muncii poate fi definită ca starea de ordine existentă în desfăşurarea procesului de muncă, rezultând din respectarea întocmai a normelor ce reglementează acest proces şi din îndeplinirea de către toţi participanţii aobligaţiilor asumate prin încheierea contractelor individuale de muncă.

Raspunderea disciplinara constituie o forma de raspundere juridica specifica dreptului muncii si cuprinde ansamblul normelor legale care definesc abaterile disciplinare, stabilesc sanctiunile si reglementeaza conditiile de fond si procedurale pentru aplicarea lor.

In esenta, raspunderea disciplinara se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este de natura contractuala, pentru ca numai incheierea contractului individual de munca are ca urmare statuarea ca obligatie a salariatului a cerintei de a respecta toate regulile care configureaza disciplina muncii;

- se transpune intr-o constrangere in principal materiala sau in principal de ordin moral;

- are un caracter exclusiv personal; caracterul intuit personae al contractului de munca face de neconceput o raspundere disciplinara pentru fapta altuia sau o transmitere a acestei raspunderi asupra mostenitorilor salariatului;

- exercita atat o functie sanctionatorie, cat si una preventiva si educativa (deoarece apara si restabileste ordinea interioara din unitate, atunci cand a fost incalcata).

Abaterea disciplinară.Constituie abatere disciplinară o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractual colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Spre a răspunde disciplinar se impun a fi întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:

- obiectul – relaţiile sociale de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă;

- latura obiectivă – (respectiv fapta – acţiune sau inacţiune – care înfrânge obligaţiile izvorâte din contractul individual de muncă); abaterea disciplinară poate să constea într-o singură faptă, săvârşită dintr-o dată, ori dintr-o faptă continuă;

- subiectul – întotdeauna o persoană fizică, în calitate de subiect calificat,respectiv salariatul;

- latura subiectivă – (vinovăţia – intenţia, directă sau indirectă şi culpa din uşurinţă sau nesocotinţă) care trebuie să se aprecieze concret în funcţie de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinile şi experienţa salariatului respective.

Sancţiunile disciplinare. Sancţiunile disciplinare generale şi condiţiile aplicării lor sunt determinate de Codul muncii expres şi limitativ. Legea nu indică, însă, pentru care dintre abaterile disciplinare se aplică una sau alta dintre sancţiunile disciplinare. Sancţiunile disciplinare generale (art. 264 alin.1 sin Codul muncii) sunt:

- avertismentul scris: reprezintă comunicarea scrisă făcută salariatului prin care i se atrage atenţia asupra faptei săvârşite şi i se pune în vedere că, dacă nu se va îndrepta şi va săvârşi noi abateri, va fi sancţionat disciplinar mai grav;

- suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare; sancţiunea propriu-zisă rezidă în faptul că salariatul, pe durata sancţionării, nu munceşte, dar nici nu primeşte salariu;

- retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; retrogradarea poate fi dispusă doar cu respectarea profesiei celui sancţionat disciplinar;

- reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

- reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere, pe o perioadă de 1-3 luni, cu 5-10%; în acest caz este vorba de salariaţii care au funcţii de conducere;

- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, sancţiunea disciplinară cea mai gravă.