Conceptul de Patrimoniu și Necesitatea Protecției Penale a Patrimoniului

A. Conceptul de patrimoniu

Importanta necontestata pe care o prezinta în societatea româneasca de tranzitie patrimoniul care, ca fascicul de interese, se afla în acelasi plan cu drepturile fundamentale ale omului contemporan, justifica de ce infractiunile contra patrimoniului se impun a fi asezate în sistemul partii speciale a noului Cod penal român, imediat dupa categoria infractiunilor contra persoanei.

Notiunea de “patrimoniu” în dreptul penal nu are acelasi înteles ca în dreptul civil. Sub aspect civil, patrimoniul desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, evaluabile în bani care apartin unei persoane . Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi analizate fiecare separat, în individualitatea lor, sau în totalitatea lor ca o suma de valori active si pasive, ca universalitate juridica apartinând unei persoane fara considerare la individualitatea fiecarui drept si fiecarei obligatii .

Drepturile si obligatiile fac parte din patrimoniu numai daca au caracter patrimonial, adica daca pot reprezenta o valoare baneasca, deoarece patrimoniul este o suma de valori, iar nu un ansamblu de lucruri materiale, corporale. Totalitatea drepturilor în expresia lor banesca alcatuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligatiilor tot în expresia lor banesca formeaza pasivul patrimonial, astfel ca patrimoniul are un activ si un pasiv .

Patrimoniul nu se poate niciodata înstraina, ci se transmite numai la moartea subiectului în momentul când vointa care îi da caracterul de unitate, se stinge.

Conceptul de patrimoniu are un continut si o sfera mult mai larga decât conceptul de proprietate, patrimoniul potrivit stiintelor juridice contemporane cuprinzând toate drepturile reale principiale (dreptul de proprietate, uz, abitatie, servitute, superficie) si drepturile reale accesorii (dreptul de gaj, de ipoteca, privilegiile, etc.), toate obligatiile, precum si orice situatie de fapt care prezinta numai o aparenta de drept (de exemplu, posesia fizica a unui bun mobil aflat în detentia unei persoane).

Aceste drepturi reale principale si accesorii presupun un subiect activ determinat (ut singuli) si un subiect pasiv nedeterminat (universal) reprezentat de una sau alta din persoanele fizice sau juridice ale societatii. Drepturile reale aratate sunt opozabile tuturor (erga omnes) .

Notiunea de patrimoniu în dreptul penal are un înteles mai restrâns si se refera la bunuri nu ca universalitate, ci în individualitatea lor susceptibila de a fi apropiate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, tainuite, gestionate fraudulos etc.

Infractiunea n-ar putea fi niciodata savârsita împotriva patrimoniului ca universalitate de bunuri, pentru ca aceasta din urma va exista indiferent de numarul sau valoarea bunurilor componente si chiar daca subiectul nu poseda nimic ori are numai datorii; nici o persoana nu poate fi lipsita de patrimoniu, ci cel mult de unul sau mai multe din bunurile care compun patrimoniul sau. De aceea mai corect ar fi sa se denumeasca aceste infractiuni ca fiind îndreptate contra bunurilor care fac parte din patrimoniu decât ca infractiuni contra patrimoniului .

Patrimoniul ca universalitate fiind o abstractie nu poate fi stins prin faptele concrete ale unei persoane, infractiunea putându-se îndrepta numai contra unui bun patrimonial. Pasivul patrimonial nu prezinta, de regula, nici un interes pentru aceia care se dedau la fapte de încalcare a patrimoniului, chiar daca pasivul e cuprins în aceasta notiune.

Incriminând faptele care aduc atingere patrimoniului, legea penala are în vedere actiunea ilicita a faptuitorului, iar nu pozitia juridica a victimei. Infractorul trebuie sa justifice ca avea dreptul sa savârseasca fapta care i se reproseaza si în raport cu care organele de urmarire au facut dovada caracterului ei ilicit; daca victima a fost deposedata ilegal de un bun, ea nu este tinuta sa faca dovada ca avea calitatea de proprietar, posesor ori detentor legitim al bunului care i-a fost sustras, însusit sau distrus prin savârsirea infractiunii .