Concesiuni de Bunuri Proprietate Publică

Introducere:

Sistemul achiziţiilor publice cuprinde autoritatea de reglementare, autorităţile contractante, operatorii economici şi supraveghetorii sistemului.

Relaţiile ce se stabilesc între aceste elemente ale sistemului sunt: de comerţ, unde o parte solicita să cumpere produse, servicii şi lucrări şi cealaltă să le vândă; de suport, unde o parte solicită sprijin pentru aplicarea regulii jocului şi cealaltă îl oferă; de supraveghere, unde o parte aplică regula jocului şi cealaltă verifica aplicarea corectă a acesteia; de înfăptuire a dreptăţii, unde parte lezatş îşi valorifică un drept pe calea acţiunii în instantă.

În cadrul sistemului achiziţiilor publice autoritatea de reglementare este reprezentată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice - ANRMAP.

Autorităţile administraţiei publice şi alte persoane juridice de drept privat ce desfăşoară activităţi în domeniul utilităţilor sunt denumite autorităţi contractante şi joacă rolul de cumpărător.

Acestea, dispunând de resurse financiare, încearca să satisfacă nevoile comunităţii de produse, servicii sau lucrări publice prin atribuirea de contracte.

Supraveghetorii sistemului de achiziţii publice sunt: ANRMAP, Consiliul National de Solutionare a Contestaţiilor, Ministerul Finanţelor Publice si Curtea de Conturi.

Pe parcursul întregului proces de achiziţie publică, la adoptarea oricărei decizii, trebuie avute în vedere următoarele principii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor publice şi asumarea răspunderii.

Principala distincţie a formelor de proprietate este după regimul juridic, unde avem două forme: dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată.

Concepte cheie: tratate

Sistemul achiziţiiilor publice; Autoritatea Natţonală pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice – ANRMAP ; concesionar ; concedent ;contract de concesiune ; instituţii publice ;

Tratarea subiectului:

Ideea concesionării unui bun public a fost prezentă încă din dreptul roman,

însă fundamentele instituţiei concesionării pentru bunurile private se regăsesc abia în Evul Mediu.

Concesionarea s-a extins astăzi, nu se mai concesionează doar pământuri, ci şi alte bunuri, inclusiv servicii, care aparţin fie statului, fie unităţilor administrativ-teritoriale ori instituţiilor publice.

“Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale” este prevăzut în art. 135 alin. 3 ,din Constituţie iar în alineatele următoare sunt cuprinse prevederi referitoare la principalele categorii de bunuri care alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică, exercitarea acestui drept şi titularii dreptului de proprietate publică.

Textul constituţional, preluat apoi de legile citate, prevede că: “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”.

Reglementările generale din Constituţie au valoarea de principiu şi forţa pe care le-o dă legea fundamentală.

Acest cadru de principiu al proprietăţii publice este dezvoltat în diverse alte acte normative.

Constituţia României, la art. 136, alin. 4, prevede că "în condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate".

Din acest cuprins al dispoziţiilor constituţionale se desprind ca forme de exercitare a dreptului de proprietate publică urmatoarele: dreptul de administrare, concesionarea şi închirierea, la acestea adaugându-se dreptul de folosintă asupra bunurilor imobile.