Concurența - considerații generale

1. Semnificaţia concurenţei

Pornind de la conceptul comun al noţiunii de concurenţă care semnifică o întrecere, o rivalitate într-un domeniu de activitate la care participă două sau mai multe persoane care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat, putem spune că mediul concurenţial, concurenţa în sine, se manifestă în orice domeniu. Ea este o componentă intrinsecă a laturii umane şi este firesc să existe pentru că ea conduce la progres, autoperfecţionare şi chiar dacă ea nu are acest efect pozitiv, competiţia interumană este omniprezentă. Ca atare, concurenţa nu este specifică doar activităţii comerciale, dar ea prezintă un interes deosebit pentru că dacă se desfăşoară prin mijloace ilicite poate conduce la prejudicierea concurenţilor, a consumatorilor, cât şi a pieţei aferente.

Nu doar concurenţa comercială ilicită este sancţionată de lege, orice întrecere, competiţie în care o persoană încearcă să obţină un avantaj bazându-se pe mijloace ilegale este repudiată de lege.

În sens comun, concurenţa nu este specifică doar unei anumite perioade istorice. În sens specific, privind doar din punct de vedere al concurenţei comerciale, ea este caracteristică doar economiei de piaţă, lipsind cu desăvârşire economiei centralizate.

În contextul schimbărilor intervenite după anul 1990, pentru a se institui cadrul juridic necesar desfăşurării activităţilor economice bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă, Constituţia României prevede la articolul 35 alin. 2 lit a) că- Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Aşa cum este reglementată concurenţa în dreptul intern pornind de la legea fundamentală, în dreptul european Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) reglementează concurenţa în titlul VII intutulat- Norme comune privind concurenţa, impozitarea şi armonizarea legislativă-.

Pornind de la principiul libertăţii în comerţ, în afaceri, specific economiei de piaţă, exercitarea concurenţei licite constituie un drepta oricărei întreprinderi ce acţionează pe piaţă. Legiuitorul intervine pentru a proteja concurenţa manifestată cu bună-credinţă şi conformă cu legea, respectându-se concurenţii existenţi pe piaţă.

În literatura de specialitate concurenţa este privită ca o confruntare între agenţii economici pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei activităţi. Concurenţa desfăşurată în limitele legii nu poate avea decât un efect benefic pe piaţă pentru că scopul urmărit de întreprinderile concurente este obţinerea unui profit cât mai mare ce nu poate fi realizat decât prin conservarea propriei clientele şi câştigarea unui segment nou de clientelă. Acest lucru conduce la progres, dezvoltare tehnologică şi management eficient.

Dobândireamunei poziţii dominante pe piaţă nu exclude concurenţa, competiţia dintre întreprinzători având efect stimulator atât pentru cel aflat în poziţia de a domina, urmărind menţinerea acestei situaţii create, cât şi pentru cel dominat ce doreşte întărirea poziţiei sale pe piaţă.