Concurența Neloială

1. Consideraţii generale privind concurenţa neloială. Practicile anticoncurenţiale reprezintă mijloace neoneste folosite de unii agenţi economici pentru atragerea clientelei concurenţilor. Legea privind combaterea concurenţei neloiale, nr. 11/1991, în art. 1, prevede următoarele: „comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţelor”. Concurenţa este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanţelor comerciale. Procedeele care caracterizează concurenţa neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii şi uzanţelor cinstite, pot fi grupate în infracţiuni, contravenţii şi delicte civile.

Faptele pe care legea le consideră acte de concurenţă neloială (art.4 şi art.5 din Legea nr.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, podusele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte. De aceea, reclama comparativă, implicând elemente de neloialitate în scopul obţinerii unor avantaje de piaţă, este ilicită, când comparaţia este inexactă şi neobiectivă.

În viziunea legiuitorului constituie infracţiunea de concurenta neloială, pedepsendu-se cu închisoare, următoarele fapte: a) întrebuinţarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant; b) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vînzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor se inţeleg orice indicatii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, întru-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se consideră menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indica în comerţ numai natura lui, afara de cazul când denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine.

2. Forme ale actelor şi faptelor de concurenţă neloială. Concurenţa ilicita se poate identifica în situaţia în care, din dorinţa de a patrunde rapid sau a câştiga o cota cât mai mare pe piaţă, o firmă prejudiciază direct şi intenţionat activitatea concurenţilor, apelând la practici ilegale, cum ar fi: a) denigrarea, aceasta constând în vehicularea de informaţii inexacte sau false despre activitatea acestora; concurenta "parazitara", întâlnită în cazurile în care se doreşte obţinerea de avantaje ca urmare a confuziei create între marci s.a.; concurenta ilicita, frauda fiscala ( constând în încălcarea legislaţiei fiscale, ceea ce permite obţinerea unor costuri mai mici şi posibilitatea practicării unor preţuri scăzute), dumping.

După o altă clasificare dată de literatura de specialitate , actele şi faptele de concurenţă neloială pot fi surprinse sub diverse apecte. Metoda bulgăre de zăpadă constă în promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de a executa prestaţia la un preţ ori tarif inferior celui practicat în mod curent, în schimbul obligaţiei asumate de clientul consumator de a procura pentru comerciant alţi clienţi. Atunci când aceştia din urmă se prezintă şi, la rândul lor, se obligă, în aceleaşi condiţii, să aducă noi clienţi, cumpărătorul iniţial îşi primeşte avantajul scontat .

De asemenea, concurenţa neloială se ascunde deseori sub forma unor premii interzise, conform dispoziţiilor art. 4 lit. e. din Legea nr. 11/1991. Se impune, însă, o distincţie între premiile atribuite ca urmare a participării la un concurs şi premiile a căror atribuire depinde numai de hazard sau de o tragere la sorţi. Interdicţia nu se referă şi la premiile acordate câştigătorilor unui concurs, cu titlu de recompensă pentru promovarea cu succes a unui test, care le-a pus în valoare cunoştinţele, inteligenţa sau alte aptitudini ori calităţile fizice. Pot fi considerate premii acordate ca urmare a tregerii la sorţi, următoarele tipuri de premii: a) sistemul caddy-cadeau, b) sistemul zilelor gratuite, c) sistemul tombolă.

Sacrificiul pecuniar, reprezintă o alte modalitate pe care premiile nepermise le lege, le însoţesc în activitatea cu caracter concurenţial ilicit, deoarece toate ofertele de premiu la care se referă dispoziţiile art. 4 lit. e al Legii nr. 11/1991, implică un sacrificiu pecuniar din partea consumatorului constând în cumpărarea unui anumit produs sau a oricăruia dintre produsele puse în vânzare de un anumit comerciant. Mărimea acestui sacrificiu pecuniar nu are nici o relevanţă pentru aplicarea normei legale menţionate, totodată este irelevant faptul că la vânzarea mărfurilor sau la prestarea serviciilor sunt practicate preţuri normale. Astfel s-a considerat ca fiind un fapt de concurenţă ilicită punerea în vânzare de către un comerciant, la preţuri obişnuite, a unor pachete cu cafea, fiecare al patru sutelea pachet conţinând o monedă de aur.