Concurența neloială

Concurenţa este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanţelor comerciale. O definitie care sa cuprinda toate actele de concurenta neloiala ce sa cuprinda, totodata, toate comportamentele interzise, nu poate exista nici in present, nici in viitor, intrucat, dupa cum remarca expertii Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI), exista intotdeauna acte noi de concurenta neloiala, de vreme ce, in aparenta, nu exista nici un fel de limite ale inventivitatii in domeniul concurentei. Procedeele care caracterizează concurenţa neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii şi uzanţelor cinstite, pot fi grupate în infracţiuni, contravenţii şi/sau delicte civile.

Reglementare

Pana la intrarea in vigoare a legii din 1991, singurul text privitor la sanctiunea penala a concurentei neloiale, era art. 301 din Codul Penal.

Odata cu intrarea in vigoare a legii nr. 11/ 1991 privind combaterea concurentei neloiale, art 301 din Codul Penal ar trebui considerat implicit abrogat.

Prevederi

In art. 1 din legea 11/1991cu modificarile si completarile aduse prin legea 298/2001 se proclama obligatia comerciantilor de a-si exercita activitatea „cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite”. In continuare, textul legislativ defineste ca fiind contrară uzantelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitării la delict si achizitionării de secrete comerciale de către tertii care cunosteau că respectiva achizitie implică astfel de practici, de natură să afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piată.

Art 2 din lege defineste termenul de concurenta neloiala, astfel incat constituie concurentă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea industrială si de comercializare a produselor, de executie a lucrărilor, precum si de efectuare a prestărilor de servicii.

Art 3 din lege mentioneaza ca incalcarea obligatiei prevazute in art 1 atrage raspunderea civila, contraventionala sau chiar penala.

Faptele pe care legea le consideră acte de concurenţă neloială potrivit art 4 şi art 5 din legea nr.11/1991 sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte; sau obtinerea in detrimentul concurentei de foloase sau avantaje in activitatea economica prin practici contrare legii sau moralei. De aceea, reclama comparativă, implicând elemente de neloialitate în scopul obţinerii unor avantaje de piaţă, este ilicită când comparaţia este inexactă şi neobiectivă.

Conventia de la Paris

Un alt act ce reglementeaza este Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din 20 martie 1883 revizuita la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934, si la Stockholm la 14 iulie 1967 si modificata la 2 octombrie 1979.

Potrivit prevederilor Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale, "constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor cinstite in materie industriala sau comerciala" (art. 10 bis 2). Art. 10 bis 3: "Trebuie sa fie interzise mai ales:

1) orice fapte care sunt de natura sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;

2) afirmatiile false in exercitarea comertului, care sunt de natura sa discrediteze intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;

3) indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului, sunt susceptibile sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea marfurilor".

Conventia Uniunii de la Paris si reprimarea concurentei neloiale

Protectia strainilor impotriva concurentei neloiale in Romania, precum si a formelor romane in strainatate se rezolva in functie de apartenenta la Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale.

Conventia Uniunii de la Paris a fost ratificata de Romania in forma revizuita la Washington prin Lege din 13.03.1924, cu efecte de la 6.10.1920.

Ulterior, Romania a ratificat si revizuirile urmatoare iar in prezent se aplica forma revizuita in 1967 la Stockholm.

Urmare a apartenentei la Uniune, intreprinderile din Romania au dreptul la tratamentul national si unionist pe intregul teritoriu al Uniunii. Acelasi tratament se aplica strainilor, membrii ai Uniunii, pe teritoriul Romaniei.

Principiul tratamentului national

Principiul tratamentului national inseamna asimilarea strainului – resortisant al Uniunii cu nationalul, fara nici o conditiede reciprocitate.

Tratamentul national este completat cu tratamentul unionist. Principiul tratamentului unionist inseamna asigurarea unui minim de protectie tuturor resortisantilor Uniunii prin stabilirea unor reguli uniforme aplicabile pe intregul ei teritoriu..

Art.10 bis al Conventiei dispune ca „Tarile Uniunii sunt obligate sa asigure cetatenilor tarilor acesteia protectie efectiva impotriva concutentei neloiale”.

Principiul tratamentului national este consacrat in legislatia noastra prin Legea nr 28 /1967 privind marcile de comert si de serviciu, legea nr.64/1991 privind brevetele de inventii, Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (art.14).

Daca strainul nu va putea invoca nici beneficiul Conventiei de la Paris si nici pe acela al unei Conventii bilaterale prestatia impotriva concurentei neloiale va fi asigurata conform Legii nr.105 din 1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat.

Potrivit principiului consacrat de art.2 al legii, strainii sunt asimilati cetatenilor romani in ceea ce privesc drepturile civile.

Potrivit art.17 al legii „pretentiile de reparatii intemeiate pe un act de concurenta neloiala sau pe un alt act care provoaca restrangeri nelegitime liberei concurente sunt supuse legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator”.