Condiții obligatorii de validitate a contractului individual de muncă

1. Definiţia contractului individual de muncă şi reglementarea acestuia în legislaţia română

Pe masura ce munca salarizata a devenit o practica tot mai des intalnita se simtea din ce in ce mai mult nevoia reglementarii contractelor de munca, astfel in 1929 a fost adoptata prima lege in acest sens, urmata apoi de Codul Muncii din 1950 si din 1972.

Astazi, contractul individual de munca este reglementat in principal prin dispozitiile Codului Muncii in vigoare (L nr. 53/2003), respectiv titlul II ( art. 10 – 107), dar si prin alte prevederi speciale ( de exemplu legea nr. 130/1999 ce reglementeaza masuri privind protectia persoanelor incadrate in munca ).

Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

2. Conditii de fond

Conditiile de fond pentru validitatea contractului individual de munca sunt cele precizate de art. 948 Cod Civil si constau in capacitatea legala a partilor, connsimtamantul valabil, obiectul licit si moral si cauza actului juridic

2.1 Capacitatea juridica a partilor

Capacitatea juridica a salariatului

In conformitate cu art. 13 din Codul Muncii, persoana fizica dobandeste capacitatea de munca la implinirea varstei de 16 ani. Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite pentru dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

Incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se stabilesc prin Hotarare a Guvernului. Este interzisa incadrarea in munca a persoanelor sub 15 ani si a persoanelor puse sub interdictie judecatoraesca.

Incompatibilitati

Prin incompatibilităţi se înţeleg „acele limitări sau restrangeri ale capacităţii juridice reglementate în mod expres şi restrictiv de lege în scopul ocrotirii persoanei sau al apărării unor interese generale ale societăţii”.

Inadmisibilitatea ocupării unei funcţii, a prestării unei anumite munci de către o persoană are în vedere ocrotirea acesteia sau a unor interese generale, aşa cum este definită. Aşadar aceste incompatibilităţi sunt cu referire la vârstă, la măsurile de protecţie ale tinerilor şi femeilor, în scopul apărării avutului public sau privat, exercitarea unor funcţii ce presupun ca cei ce le ocupă să se bucure de o deosebită autoritate morală, interdicţia de a ocupa o funcţie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea unei infracţiuni, incompatibilităţi cu referire la demnitatea funcţiei publice.

De exemplu în cazul inadmisibilităţii referitoare la vârstă: pentru funcţia de gestionar şi gardian public, se cere vârsta minimă de 21 ani; pentru funcţia de gardian public se cere vârsta maximă de 40 ani.

Capacitatea juridica a angajatorului

De regulă angajatorul este o persoana juridică, excepţia fiind constituită de angajatorul persoană fizică.

Conform art. 14 din Codul Muncii, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca, pe baza de contract individual de munca. Persoana juridica poate incheia contract individual de munca, in calitate de angajator, din momentul dobandirii personalitatii juridice. Persoana fizica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu.