Condițiile de valabilitate ale actelor administrative

Rezumat:

Actul administrativ-principala formă concretă de realizare a activității administrației publice care constă într-o manifestare unilaterală de voință a organelor administrației publice făcută în scopul de a da naștere,modifică sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică.

Actul administrativ, categorie juridica a deciziei administrative, urmează să îndeplinească o serie de condiții pentru a fi valabil. Condițiile reprezintă acel ansamblu de trăsături care trebuie să asigure producerea integrală a efectelor urmărite prin adoptarea actului.

Cuvinte-cheie: -condiții de valabilitate

-actul administrativ

-lege

-organ

Introducere:

Condițiile de valabilitate ale actelor administrative sunt :

1.să fie emis de organul competent și în limitele comptenței sale;

2.să fie emis în forma și cu procedura prevăzută de lege;

3.să fie conform cu conținutul legii;

4.să fie conform cu scopul legii;

Conținutul propriu zis al lucrării:

1.Emiterea actului de către organul competent și în limitele competenței sale

Actul administrativ trebuie să fie emis cu respectarea atât a competenței materiale, cât și a competenței teritoriale a organului emitent. Reamintim că noțiunea de „competență materială" reprezintă ansamblul atribuțiilor unei autorități publice, iar „competența teritorială" semnifică întinderea în spațiu a exercitării atribuțiilor de către o autoritate publică.

În procesul de verificare a îndeplinirii acestei condiții de valabilitate a unui act administrativ trebuie ținut seama de următoarele trăsături ale competenței autorităților publice:

a) Astfel, competența are caracter legal, fiecare organ administrativ având o competență determinată expres de lege ori de actul de înființare, organizare și funcționare, emis potrivit legii. Regulile în materie de competență sunt de strictă interpretare, ceea ce înseamnă că un organ administrativ nu poate emite acte ,,ultra vires", adică în afara limitelor competenței sale.

b)De regulă,competența autorităților publice are caracter exclusiv în sensul că una și aceeași atribuție nu poate aparține decât unei singure autorități publice.

De la această regulă există anumite excepții, și anume: competența partajată și competența delegată. Astfel, art. 110 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că ,,autoritatile administrației publice locale exercita competențe exclusive, competene partajate și competente delegate, potrivit legi".

Prin noțiunea de competență partajată se înțelege ,,atribuțiile exercitate potrivit legi de autorități ale administrației publice locale, împreuna cu alte autorități ale administrației publice, stabilite în mod expres și limitativ, cu stabilirea resurselor financiare și a limitelor dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte" (art. 5 lit. t C.admin.).

De asemenea, noțiunea de ,,competență delegată" este definită de Codul admi nistrativ ca reprezentând ,,atribuțiile stabilite prin lege și transferate, împreunaă cu resursele financiare corespunzătoare, autorităților administrației publice locale de către autoritățile administrației publice centrale pentru a le exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea din urmă"(art. 5 lit. s)

c)Competența are caracter obligatoriu, în sensul că atribuțiile conferite de lege organelor administrative constituie nu numai drepturi, ci și obligații ale acestora. Cu alte cuvinte, exercitarea atribuțiilor de către autoritățile administrative nu este facultativă, ci constituie o obligație a acestora.

Administrația publică dispune însă de un drept de apreciere privind modul, mijloacele și momentul îndeplinirii acestor atribuții pentru ca actele adoptate să fie oportune. Dreptul de apreciere al administratiei publice este insă un drept limitat, intrucât nu poate contraveni scopului legii . În caz contrar, dreptul de apreciere se transformă în abuz de drept (exces de putere) din partea administrației publice.