Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții

I. Introducere

Pe lângă principalele sancțiuni impuse de organele de control ale autorităților, se aplică și măsurile de confiscare a proprietății, care în unele cazuri deosebite pot decurge din normele generale de drept delictual, respectiv OG 2/2001 sau legi speciale. .

În primul rând, în procesul de cercetare și identificare a încălcărilor, cei care au dreptul de a aplica sancțiuni primare au și dreptul de a lua măsuri suplimentare dacă este necesar. Scopul general al confiscării bunurilor este prevenirea și pedepsirea prin acțiunile infractorului.

În practică, simpla aplicare a amenzilor nu se va dovedi eficace în majoritatea cazurilor, prin urmare, în funcție de gravitatea și pericolul infracțiunii, măsurile suplimentare împotriva bunurilor destinate, utilizate sau cauzate de încălcare par a fi măsuri practice, variind de la cazul se întemeiază în cauză, iar contravenientul se pedepsește pentru cauzarea unui prejudiciu material ce depășește cuantumul amenzii.

Aplicabilitatea confiscării este tratată succint din punct de vedere al conținutului artistic. Art. 5 alineatele (6) și (7) și capitolul II din O.G. 2/2001, prevăd că bunurile ce urmează a fi confiscate în modul stabilit de organul de control al autorităților trebuie consemnate în procesul-verbal și se vor lua toate măsurile necesare pentru conservarea acestora. În împrejurări excepționale, în care pericolul potențial impune distrugerea bunurilor, această declarație se va face în procesul-verbal de anchetă.

În cazul în care bunurile confiscate aparțin altcuiva decât făptuitorul, legiuitorii sunt obligați să identifice proprietarul bunului confiscat și, acolo unde este posibil, să facă referire la datele de identificare în procesul-verbal de audiere.

Capacitatea de a urmări penal în cele două cazuri de mai sus se reflectă în pierderile grele suferite de părți. Drept urmare, infractorii care își deteriorează în mod direct proprietatea plătesc amenzi și iau măsuri de confiscare care determină terții care dețin proprietatea să-și reducă proprietatea, astfel încât niciuna dintre părți nu poate contesta agentul de publicitate.

Pedepsele suplimentare pentru confiscare sunt similare cu garanțiile speciale de confiscare specifice legii penale. În ciuda naturii lor juridice diferite, efectul colectiv al acestor sancțiuni este de a priva o persoană de bunuri utilizate în cadrul infracțiunii sau obținute în conformitate cu aceasta, în ultimă instanță.

II. Noțiuni generale privind confiscarea bunurilor

„Ordonanța Guvernului nr. 2/12 iulie 2001, privind regimul juridic al contravențiilor aprobata si modificata prin Legea nr.180 din 11 aprilie 2002 constituie legea cadru prin care se stabilesc principiile si regulile procedurale generale ce se aplica în toate cazurile când s-a săvârșit o contravenție.

Conform acestei ordonanțe contravenția e fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată ca atare prin lege, ordonanța, hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului ori Consiliului General al Municipiului București.

Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumita în mod generic „agenți constatatori”.

2.1. Sancțiuni ce se aplică în cazul săvârșirii contravențiilor

Exista doua tipuri de sancțiuni contravenționale: principale si complementare.

a. sancțiunile contravenționale principale sunt:

- avertismentul care, la rândul lui e verbal si scris;

- amenda contravenționala;

- prestarea unei activități în folosul comunității.