Confiscarea Specială

CAPITOLUL 1

Aspecte generale privind masurile de siguranta

Sectiunea 1

1.1 Precizari prealabile

Lupta împotriva infractiunilor nu ar putea fi temeinic organizata daca sanctiunile dreptului penal s-ar margini numai la un cadru mai larg sau mai restrâns de pedepse. Faptele prevazute de legea penala dau în vileag, deseori existenta unor realitati umane sau sociale care prezinta, deasemenea, pericol social. Aceste realitati trebuie sa fie combatute pentru ca ele pot contribui la savârsirea de noi fapte prevazute de legea penala.

Asemenea realitati privite din punct de vedere al luptei împotriva infractiunilor sunt considerate ca ² stari de pericol ² , distincte de pericolul social pe care îl prezinta faptele prevazute de legea penala , si nu pot fi combatute prin pedepse. Inlaturarea acestor stari de pericol trebuie sa se realizeze numai prin masuri cu caracter preventiv1.

In legislatia diferitelor state, sanctiunile cu caracter preventiv au fost impuse începând de la sfârsitul sec.XIX si continuând cu sec.XX, cu rolul de a completa efectul pedepselor, sporind capacitatea de lupta a societatii împotriva fenomenului infractional.

Uniunea internationala de drept penal a ales pentru aceste sanctiuni preventive denumirea de masuri de siguranta, denumire ce a fost adoptata de aproape toate statele ce au introdus aceste mijloace de lupta împotriva infractiunilor2

Sectiunea 2

1.2.Notiune si caracterizare

2. In literatura de specialitate masurile de siguranta sunt definite ca fiind “ masuri de constrângere cu caracter preventiv care au drept scop înlaturarea unei stari de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala”3, sau “ sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege care se iau de instanta de judecata împotriva persoanelor ce au savârsit

fapte prevazute de legea penala pentru a înlatura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevazute de legea penala ²4.

Din cele prezentate mai sus se desprind trasaturile caracteristice ale masurilor de siguranta5 :

a) sunt sanctiuni de drept penal fiind prevazute de legea penala ;

b) se iau împotriva persoanelor care au savârsit fapte prevazute de legea penala dar nu ca o consecinta a savârsirii faptei, acest rol revenind pedepselor ;

c) luarea masurilor de siguranta este determinata de necesitatea prevenirii repetarii de fapte periculoase în viitor ;

3. Intre masurile de siguranta si pedepse exista o serie de asemanari ; astfel atât pedepsele cât si masurile de siguranta se iau numai daca a fost savârsita o fapta prevazuta de legea penala ; ambele au o natura coercitiva, atrag o restrângere a libertatii faptuitorului si, uneori, o stirbire a proprietatii acestuia, cai necesare pentru a se putea realiza îndreptarea faptuitorului ; ambele sunt prevazute de legea penala, deci luarea acestora se face în cadrul principiului legalitatii ; luarea masurilor de siguranta ca si aplicarea pedepselor au drept scop apararea societatii împotriva savârsirii infractiunilor.

Intre masurile de siguranta si pedepse exista si deosebiri6 care decurg din finalitatea lor deosebita : a)Spre deosebire de pedepse, masurile de siguranta nu au caracter retributiv deoarece nu se iau fiindca s-a savârsit o infractiune, ci pentru ca cel ce a savârstit o fapta prevazuta de legea penala, prezinta o stare de pericol.