Conflictul Mobil de Legi

1.Noțiunea Există conflict mobil de legi când un raport juridic este supus succesiv, datorită schimbării punctelor de legătură, la două sisteme diferite. Conflictul mobil de legi presupune situația în care raportul juridic are legături, succesiv, cu două sisteme de drept, prin punctul de legătură, care se modifică și determină supunerea acelui raport juridic la două sisteme de drept. Acest conflict se aseamănă cu conflictul legilor în timp, ambele presupunand două legi succesive, dar se deosebește de acesta, deoarece conflictul legilor în timp implică două legi interne dintre care numai una este în vigoare, pe când conflictul mobil de legi presupune două legi aparținând unor țări deosebite ambele în vigoare, dar reglementând succesiv raportul juridic în cauză. Conflictul mobil de legi se deosebește de conflictul de legi în timp și spațiu, deoarece implică schimbarea punctului de legătură care plasează raportul juridicunei noi legi, ceea ce nu se întâmplă la conflictul de legi în timp și spațiu, unde este vorba de un drept dobândit în străinătate care se invocă în altă țară, de exemplu la noi.

Conflictul mobil de legi prezintă două particularități. În primul rând, acest conflict afectează legea aplicabilă, nu norma conflictuală avută în vedere. În al doilea rând, conflictul între legile aplicabile apare datorită schimbărilor punctului de legătură ( prin voința părților), de care depinde determinarea legii aplicabile. Conflictul mobil de legi nu este, deci, rezltatul schimbării normelor conflictuale sau a legii aplicabile

Rezultă că unele puncte de legătură sunt variabile, pe când altele nu se pot schimba, fiind constante. Astfel, locul situării bunurilor mobile, pavilionul navelor și aeronavelor, cetățenia ori domiciliul persoanelor fizice, sediul persoanelor juridice sunt puncte de legătură variabile, iar locul situării bunurilor imobile este punct de legătură constant.

2. Domeniile în care poate interveni conflictul mobil de legi

Astfel: a) în privința statutului personal, prin schimbarea cetățeniei sau a domiciliului, principalele forme ale legii personale. În cazul în care statutul personal depinde de alt punct de legătură, conflictul mobile de legi depinde de acesta;

b) în privința statutului real mobiliar, prin deplasarea bunului dintr-o țară în alta, cu referire la regimul juridic al bunurilor. În materia bunurilor imobile nu este posibil conflictul mobil de legi;

c) în privința drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului când acesta din urmă își schimbă domiciliul dintr-o țară în alta. Presupunem că drepturile creditorului sunt cârmuite de legea domiciliului debitorului;

d) în privința formei testamentului, care este supusă legii naționale a testatorului, dacă cetățenia testatorului se schimbă înainte de decesul acestuia;

e) în privința persoanelor juridice, prin schimbarea sediului lor, când legea națională a persoanei juridice se determină după sediul acesteia.

3. Determinrea domeniului de aplicare a legilor aflate în conflict

În privința determinării domeniului de aplicare a legilor aflate în conflict, s-au exprimat mai multe păreri.

a) Se pare că majoritatea autorilor exprimă opinia după care domeniul de aplicare a celor două legi se determină potrivit regulilor dreptului tranzitoriu (conflictul mobil de legi). Conflictul mobil de legi presupune următoarele adaptări ale regulilor dreptului tranzitoriu intern: 1) în general, legea noua nu retroactivează; 2) uneori se aplică soluția conflictului mobil de legi în sensul de a se aplica legea mai favorabilă.

b) Alți autori consideră că problema pe care o avem în vedere trebuie rezolvată exclusiv pe planul internațional privat, abandonând solutiile dreptului tranzitoriu.

c) În altă părere se propun criterii fixe, dar care depind după cum este vorba de formarea sau de efectele raportului juridic.

d) Nu se poate formula un principiu pentru determinarea domeniului legilor aflate în conflict, soluția depinzând de la caz la caz.

e) Convenția de la Haga privind legea aplicabilă transferului de proprietate în caz de vânzare cu caracter internațional de obiecte mobiliare corporale din 1958, prin art. 3, distinge:

1) în raporturile dintre părți, cumpărătorul dobândește proprietatea lucrului conform cu dreptul țării în care se găsește lucrul în momentul vânzării;

2) în raporturile față de terți, transferul proprietăților asupra obiectelor mobiliare corporale este reglementat de dreptul țării unde sunt situate lucrurile în momentul în care se face reclamația Vânzătorul neplătit poate opune terților ( creditorii cumpărătorilor ) numai drepturile care rezultă din drepturile țării în care se găsăște lucrul în momentul în care se produce prima reclamație.

Determinarea domeniilor de aplicarea a legilor în prezență în cazul conflictului mobil se face potrivit normei conflictuale a țării cu care raportul juridic are legătură, în urma schimbării elementului de extraneitate Determinarea poate fi expresă ori implicită. Aplicarea acestei norme conflictuale nu exclude luarea în considerare a normei conflictuale a țării cu care raportul juridic avea legătură înainte de schimbarea elementului de extraneitate. Soluția poate diferi de la o materie la alta, de exemplu, de statut personal ori de statul real mobiliar.

Conflictul mobil de legi trebuie să reprezinte o situație normală, adică să nu se fi creat în mod fraudulos, ceea ce înseamnă că soluțiile sunt diferite în cele două situații. Deosebirile de soluții pot apărea și datorită felurilor de bunuri mobile, de exemplu în dreptul nostru acestea sunt prin natura lor, prin destinație și prin determinarea legii. Practica internațională confirmă că nu se poate da o soluție unică tuturor conflictelor mobile de legi, iar în cazul unor reglementări internaționale, se va ține seamă de acestea.