Considerații privind Europol

I. INTRODUCERE

EUROPOL este autoritatea Uniunii Europene de aplicare a legii. Obiectivul acestei instituţi este să contribuie la asigurarea unei Europe mai sigure sprijinind autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene în combaterea criminalităţii internaţionale grave şi a terorismului.

II. ISTORIA EUROPOL

La data de 7 februarie 1992, prin Tratatul de la Maastricht, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 191 din data de 29 iulie 1992, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Marea Britanie au stabilit la art. K.1 alin. (9) că, în scopul realizării obiectivelor Uniunii, în special a liberei circulaţii a persoanelor, şi fără a aduce atingere competenţelor Comunităţii Europene, domeniul referitor la „cooperarea poliţienească în vederea prevenirii şi a luptei împotriva terorismului, traficului ilegal de droguri şi a altor forme grave de criminalitate internaţională, inclusiv, dacă este necesar, anumite aspecte ale cooperării vamale, în legătură cu organizarea la scara Uniunii a unui sistem de schimburi de informaţii în cadrul unui Birou European de Poliţie (EUROPOL)” este o problemă de interes comun.

Următorul pas a fost făcut la data de 29 octombrie 1993 când Consiliul European (C.E.) a stabilit prin decizia din accea dată ca EUROPOL să se înfiinţeze în Olanda şi să aibă sediul în oraşul Haga.

Stabilindu-se astfel sediul unităţii, EUROPOL a început să-şi desfăşoare activitatea pe 3 ianuarie 1994, sub denumirea de Unitatea Droguri EUROPOL, acţiunile sale fiind limitate atunci doar la lupta împotriva drogurilor.

Prin Convenţia privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Convenţia EUROPOL) din data de 26 iulie 1995, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 316 din data de 27 noiembrie 1995, EUROPOL a fost oficial înfiinţat însă a devenit operaţional în totalitate pe 1 iulie 1999 deşi Convenţia EUROPOL a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 1998 după ce a fost ratificată de toate statele membre existente la aceea dată.

III. MANDATUL EUROPOL

Infracţiunile din mandatul EUROPOL pentru care instituţia poate desfăşura activităţi de prevenire şi combatere împreună cu autorităţile de aplicare a legii din Statele Membre sunt:

- Omorul şi vătămarea corporală gravă;

- Traficul de organe şi ţesuturi umane;

- Lipsirea de libertate şi luare de ostatici;

- Rasismul şi xenofobia;

- Tâlhăria în formă organizată;

- Înşelăciunea;

- Şantajul;

- Contrafacerea de produse;

- Falsificarea documentelor administrative;

- Falsul de monedă şi a mijloacelor de plată electronice;

- Criminalitatea informatică;

- Infracţiuni de corupţie;

- Traficul ilegal de droguri;

- Migraţia ilegală;

- Terorism;

- Traficul cu fiinţe umane, inclusiv pornografia infantilă;

- Traficul ilegal cu vehicule;

- Spălarea banilor.

În plus, principalele priorităţi ale EUROPOL includ infracţiunile împotriva persoanelor, infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Aceasta se aplică atunci când este implicată o structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau mai multe state membre ale UE.

EUROPOL oferă sprijin prin:

- Facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de legătură ai EUROPOL-ului (O.L.E.). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă EUROPOL de către statele membre, ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale de aplicare a legii din aceste state;