Consiliul Europei

Primii pași

Consiliul Europei a fost creat în urmă cu 57 de ani ca rezultat al acțiunii și strădaniei câtorva ”părinți fondatori” susținuți de opinia publică puternic însuflețită de idealul unității europene.

Născut din dorința de a construi o Europă a păcii, bazată pe principiile statului de drept, respectarea drepturilor omului și a democrației pluraliste, Consiliul Europei, în primii 40 de ani de existență, a atras succesiv toate statele libere de pe continentul nostru. Începând cu 10 state membre în 1949, Organizația a ajuns la 23, în mai 1989. Pe parcursul acestei perioade s-au configurat tratatele majore referitoare la protecția drepturilor omului, cooperarea culturală, drepturile sociale, democrația locală, sănătate etc. adoptate de Consiliul Europei. Statele membre au învățat să conlucreze împreună în beneficiul europenilor de pretutindeni.

Consiliul Europei este o organizaţie internaţională cu caracter regional care a luat fiinţă la data de 5 mai 1949, fiind creată iniţial de un număr de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia.

Astăzi Consiliul Europei are un număr de 46 state membre a căror evoluţie cronologică de aderare la Organizaţie este următoarea: Grecia (august 1949, in urma încheierii războiului civil între forţele comuniste şi cele naţionaliste), Turcia (august 1949), Islanda şi Germania în 1950, Austria 1956, Cipru 1961, Elveţia 1963, Malta 1965, Portugalia 1976, Spania 1977, Liechtenstein 1978, San Marino 1988, Finlanda 1989, Ungaria 1990, Polonia 1991, Bulgaria 1992, Cehia, Estonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia 1993, Andora 1994, Albania, Letonia, Macedonia, Moldova, Ucraina 1995, Croaţia şi Rusia 1996, Georgia 1999, Armenia şi Azerbaidjan în 2001, Bosnia şi Herzegovina 2002, Serbia şi Muntenegru 2003, Monaco 2004.

Statutul de observator pe lângă organismele interguvernamentale ale Consiliului Europei revine statelor: Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite, Mexic.

Scopul Consiliului Europei

Consiliul Europei este cea mai veche organizație interguvernamentală și interparlamentară europeană. Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei cu condiția ca el să accepte principiul supremației legii. De asemenea, el trebuie să garanteze principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicția sa se poate bucura de drepturile omului și de libertățile fundamentale .

Consiliul Europei urmărește în mod deosebit: protejarea drepturilor omului, a democrației pluraliste și a supremației dreptului; favorizarea conștientizării și încurajarea dezvoltării identității și unității europene, a identității și diversității culturale; căutarea unor soluții pentru problemele cu care se confruntă societățile europene (discriminarea minorității, xenofobia, intoleranța, protecția mediului, clonarea umană, sida, drogurile, terorismul, crima organizată etc. ); dezvoltarea stabilității și securității democratice în Europa, inclusiv securitatea cetățenilor, prin susținerea reformelor politice, legislative și constituționale.

Obiectivele principale ale Consililui Europei sunt reflectate, în primul rând, în preambulul statului acceptat de toate statele membre. Într-o configurare sistematică, acestea și-au găsit următoarea exprimare:

- convingerea statelor membre că edificarea păcii „bazată pe justiție și cooperare internațională” reprezintă un interes vital pentru salvgardarea societății umane și civilizației;

- reafirmarea atașamentului părților pentru valorile spirituale și morale care constituie patrimoniul comun al popoarelor lor și care reprezintă „sursa reală a libertății individuale, libertății politice și a statului de drept, principii care formează baza oricărei democrații autentice”;

- convingerea lor că protejarea și triumful acestui ideal, precum și favorizarea progresului economic și social impun o „unitate mai strânsă între țările europene” însuflețite de aceleasși sentimente;

- concluzia că, pentru a răspunde acestei necesități și aspirațiilor profunde ale popoarelor lor, este important să se creeze „un organism care să grupeze statele europene într-o asociație mai restrânsă”.

Pentru promovarea şi realizarea obiectivelor propuse, în cadrul organismelor Consiliului Europei au fost adoptate o serie de convenţii, carte, documente, printre care menţionăm:

• Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : reprezintă cel mai coerent şi dezvoltat sistem din lume privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ce a fost adoptat în 1950.

• Carta Social Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1965

• Convenţia Cadru privind protecţia minorităţilor naţionale adoptată în 1994

• Convenţia privind prevenirea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inhumane sau degradante adoptată în 1997

• Carta Europeană a autonomiilor locale

• Convenţia Europeană privind partind participarea străinilor la viaţa publică la nivel local

• Carta Europeană a limbilor regionale şi minoritare.

Sediul Consiliului Europei este Platul Europei din Strasburg.

Cu privire la funcţionarea Consiliului Europei, acesta este finanţat de guvernele statelor membre ale căror contribuţii la bugetul Organizaţiei sunt calculate proporţional cu populaţia şi bogăţia lor. De exemplu, bugetul ordinar al Consiliului Europei pentru anul 2003 a fost de 175 milioane euro.

Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt franceza şi engleza, dar se lucrează deasemenea în germană, italiană şi rusă.

Structura funcțională

Ca structură funcţională, Consiliul Europei este format din:

- Comitetul Miniştrilor

- Adunarea Parlamentară

- Congresul Puterilor Locale şi Regionale

- Secretariatul

Potrivit articolului 10 al Statului, organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniștrilor și Adunarea Consultativă. Cele două organe sunt asitate de Secretariatul Organizației. Prin decizia Comisiei Permanente a Adunării Consultative din iulie 1974, s-a convenit ca aceasta să fie denumită Adunarea Parlamentară, astfel reflectându-se mai bine structura și natura activității sale.

La 4 aprilie 1994 Comitetul Miniștrilor a adoptat Rezoluția statuară 94 (3), prin care a luat ființă Congresul Autorităților Locale și Regionale din Europa (CLRAE), organ important la Consiliului având însă un caracter consultativ.