Cuprins
- INTRODUCERE 3
- Capitolul I CONSILIUL LOCAL. CONSIDERAŢII GENERALE 4
- Capitolul II COMPONENŢA ŞI CONSTITUIREA CONSILIULUI LOCAL 5
- Capitolul III INCOMPATIBILITĂŢILE CONSILIERILOR LOCALI 6
- Capitolul IV FUNCŢIONAREA CONSILIULUI LOCAL 7
- Capitolul V SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA MANDATULUI DE CONSILIER LOCAL 9
- Capitolul VI ATRIBUŢIILE ŞI COMPETENŢELE CONSILIULUI LOCAL 10
- Capitolul VII ACTELE CONSILIULUI LOCAL 13
- Capitolul VIII RĂSPUNDEREA CONSILIERILOR LOCALI 14
- Capitolul IX DIZOLVAREA CONSILIULUI LOCAL 15
- CONCLUZII 16
- BIBLIOGRAFIE 17
Extras din referat
INTRODUCERE
Potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţia României „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii”. Municipiile pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale a căror delimitare şi organizare se stabilesc prin lege.
Unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridică şi organe proprii de conducere care se ocupă cu soluţionarea problemelor de interes local. Aceste organe sunt consiliile locale şi primarii. Consiliile locale sunt autorităţi deliberative, primarii sunt autorităţi executive, iar modalitatea de formare a acestora este prin alegere. Ambele autorităţi ale comunei şi oraşului se bucură de legitimitate populară directă, iar între ele nu există raporturi ierarhice, de supra şi subordonare.
Potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe următoarele principii:
- principiul descentralizării;
- principiul autonomiei locale;
- principiul deconcentrării serviciilor publice.
Principiul descentralizării serviciilor publice constă în transferarea unora din atribuţiile autorităţilor administrative publice centrale de specialitate către un serviciu determinat în unităţile administrative teritoriale, ce beneficiază de personalitate juridică şi putere de decizie asupra problemelor apărute în plan local.
Autonomia locală reprezintă principiul care conferă colectivităţilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi gestiona, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în interesul populaţiei acestora, o parte importantă din treburile politice
Deconcentarea constituie o măsură intermediară în procesul descentralizării, fiind privită ca un transfer de activităţi de la centru de către agenţii puterii centrale aflaţi la conducerea diferitelor organisme locale; ea înseamnă mult mai puţin decât descentralizarea şi presupune recunoaşterea unei anumite puteri de decizie, în favoarea agenţilor statului repartizaţi pe întreg teritoriul ţării (prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor răspund ideii de deconcentrare)
Capitolul I CONSILIUL LOCAL. CONSIDERAŢII GENERALE
Conform art. 121 alin. (1) din Constituţie, consiliile locale sunt autorităţi ale administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, în condiţiile legii.
Legea administraţiei publice locale (Legea nr. 215/2001), actualul cadru legislativ în materia regimului general al autonomiei locale, dar şi al organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale, adaugă celor 3 principii constituţionale alte 3 principii şi anume:
- Eligibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale;
- Legalitatea;
- Consultarea cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea alegerilor locale , „consiliile locale, comisiile judeţene, precum şi primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”.
Consiliile locale (ca şi cele judeţene) se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat pe baza reprezentării proporţionale, în cadrul unui scrutin de listă. Pentru a fi ales consilier (primar) candidatul în alegeri trebuie să respecte anumite condiţii stabilite de Constituţie şi lege. Aceste condiţii de eligibilitate sunt cumulative şi se referă la calitatea de alegător, dreptul de a fi ales şi domiciliul.
Conform legii, consiliul local se caracterizează prin următoarele:
- Este o autoritate deliberativă, aleasă prin vot direct, cu caracter colegial, care lucrează în şedinţe; această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice ale colectivităţilor locale şi hotărăşte asupra modului lor de realizare, fără amestecul altor autorităţi publice sau ale administraţiei publice.
- Este o autoritate administrativă, răspunderea sa politică fiind numai de ordin electoral.
- Nu are vocaţie politică, fiind înzestrat cu competenţa specifică administraţiei publice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor administrative.
- Autoorganizare, întrucât activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor se desfăşoară într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcţionare, în limita competenţelor conferite de lege.
Capitolul II COMPONENŢA ŞI CONSTITUIREA CONSILIULUI LOCAL
Potrivit art. 121 alin. (1) din Constituţia României „Autorităţile administraţiei prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii”.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, consiliile locale se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. Consiliile comunelor şi oraşelor sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Consiliul Local.doc