Consiliul Uniunii Europene

Cap.1 Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene reprezintă emanaţia guvernelor statelor membre,exprimând cadrul comunitar de negociere între administraţiile naţionale.El este autoritatea interguvernamentală ce exprimă legitimitate statală,exercitând funcţii multiple în cadrul sistemului comunitar.

1.1 Constituire,componenţă

În tratatele iniţiale,pentru fiecare din cele trei comunităţi a fost prevăzut câte un organ similar:

- Consiliul Special de Miniştri în cadrul CECO

- Consiliul Comunităţii Economice Europene

- Consiliul Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Aceste organe erau constituite şi funcţionau în baza prevederilor din tratatele respective (Tratatul de la Bruxelles,Tratatul de la Maastricht).

1.2 Organizare

Organizarea şi funcţionarea Consiliului Uniunii Europene sunt reglementate atât prin dispoziţii ale tratatelor comunitare,cât şi prin dispoziţii cuprinse în Regulamentul interior al Consiliului,Regulamentul interior a suportat modificări succesive:prin Actul Unic European,iar ulterior,ca urmare a aderării de noi state la Comunităţile Europene.

Consiliul are în subordinea sa mai multe organisme şi servicii care îl ajută în îndeplinirea activităţilor sale.

1.3 Secretariatul general

Secretariatul general al Consiliului este un organism cu suport logistic care reuneşte aproximativ 2000 de funcţionari ce asigură permanenţa şi stabilitatea activităţii Consiliului.

Tratatul de la Maastricht reglementează acest organism,menţionând în articolul 151(207) par. 2 din Tratatul CE că respectivul Consiliu este asistat de un Secretariat general,pus sub conducerea unui Secretar general.Secretarul general este numit de Consiliu,care statuează în unanimitate.Consiliul decide asupra organizării Secretariatului general.

Tratatul de la Amsterdam aduce completarea conform căreia Secretarul general este asitat de un Secretar general adjunct însărcinat cu gestionarea Secretariatului general.

Secretariatul general este compus din 7 direcţii generale care la rândul lor au în structură mai multe direcţii şi servicii.

În cadrul Secretariatului general funcţionează mai multe comitete care au sarcina pregătirii lucrărilor Consiliului.

1.4 Comitetele specializate

Comitetele speciale sunt organe auxiliare ale Consiliului care pregătesc lucrările acestuia în domenii specializate.

A. Comitetul special pentru agricultură reprezintă un organ auxiliar al Consiliului cu atribuţii specifice în domeniul agriculturii acând sarcina de a pregăti proiecte în domeniul agriculturii.

B. Comitetul monetar este un organ consultativ a cărui existenţă a fost prevăzută în Tratatul CE în art.105 par. 2.

Comitetul monetar a fost constituit în vederea coordonării şi promovării politicilor statelor membre în domeniul monetar având drept misiune:

- Să urmărească situaţia monetară şi financiară a statelor membre şi a Comunităţii şi să reprezinte periodic Consiliului şi Comisiei în legătură cu acest subiect;

- Să formuleze avize,fie la cererea Consiliului sau Comisiei fie din proprie iniţiativă;

Statele membre şi Comisia numesc fiecare câte doi membri în Comitetul monetar.

C. Comitetul politic,organ consultativ.

Comitetul supraveghează punerea în practică a politicilor convenite fără a aduce prejudicii competenţelor preşedenţiei şi Comisiei.Comitetul este compus din directori politici.

D. Comitetul de coordonare este destinat să asiste Consiliul în aplicarea politicii în domeniul vizelor în cadrul cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne.

E. Alte comitete.

În afara acestor comitete,în domenii specializate,Consiliul este asistat şi de alte comitete:

- Comitetul permanent pentru forţe de muncă

- Comitetul pentru energie

- Comitetul pentru cercetare ştiinţifică şi tehnică

- Comitetul pentru educaţie

- Comitetul pentru acordurile de cooperare cu ţările lumii a treia.

1.5 Funcţionarea

Funcţionarea Consiliului este stabilită prin textul tratatelor,care se completează cu dispoziţiile din Regulamentul interior al Consiliului.

1.6 Sediul

În privinţa sediilor instituţiilor comunitare,prin dispoziţiile tratatelor,s-a stabilit ca aceasta să fie fixat de comun acord de către guvernele statelor membre.

Un asemenea acord nu s-a putut realiza mult timp,până la reuniunea Consiliului European de la Edinbourg din 12 decembrie 1992,când reprezentanţii statelor membre au adoptat Decizia prin care se stabileşte sediul instituţiilor.

Potrivit Protocolului anexă la Tratatul de la Ansterdam privind sediul instituţiilor comunitare,sediul Consiliului rămâne la Bruxelles,iar sesiunile din aprilie,mai şi octombrie se desfăşoară la Luxemburg.