Constatarea medico-legală a asfixiilor mecanice prin comprimarea gâtului

INTRODUCERE

Analizând rapoartele de activitate ale institutelor de medicină legală din ţară ,se poate observa creşterea numărului de decese ca urmare a asfixiilor mecanice prin comprimarea gâtului,respectiv prin ştrangulare,sugrumare şi spânzurare.

În Raportul asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2007,al Institutului de Medicina Legala Mina Minovici Bucureşti este prezentată dinamica sinuciderilor în Bucureşti în perioada 1986 şi 2007 si se observă o tendinţă ascendentă a cazurilor de sinucidere în ultimii 3 ani Conform raportului menţionat mai sus spânzurarea constituie o frecvenţă de 80% dintre metodele de sinucidere

Conform Raportului asupra activităţii reţelei de medicină legală în anul 2008,al Institutului de Medicina Legala Mina Minovici Bucureşti,sinuciderile reprezintă 23,5 % din totalul morţilor violente ,preponderenţă ridicată în cadrul sexului masculin. Dintre metodele de sinucidere cele mai des folosite , spânzurarea reprezintă 76% Prof. Mina Minovici face parte din rândul celor mai importante personalităţi ale ştiinţei româneşti ,având merite deosebite în activitatea sa ştiinţifică ,care într-un decret publicat în Monitorul Oficial din 1925 a fost consacrat fondatorul medicinei legale româneşti Nicolae Minovici a realizat diverse experienţe pe propria persoană privind spânzurarea.

CAPITOLUL I

Aspecte generale privind asfixiile mecanice

Secţiunea I- Noţiunea de asfixii mecanice

Viaţa ,precum şi activitatea optimă celulară nu poate exista fără oxigen.La baza declanşării morţii poate sta lipsa sau insuficienţa de aport a oxigenului ,care generează tulburări grave Tulburările care pot apărea sunt în raport de gradul de insuficienţă de oxigenare şi de timpul la care ţesuturile sunt supuse la carenţa de oxigen. Datorită numărului mare cazuri de asfixii mecanice cercetate din punct de vedere medico-legal , medicul legist francez Simonin a statuat : ,,medicii legişti sunt nişte profesionişti ai asfixiei”

Pentru a putea înţelege noţiunile medico-legale referitoare la problematica asfixiilor ,este necesară definirea respiraţiei. Respiraţia reprezintă procesul care realizează aportul continuu de oxigen din mediul înconjurător la nivelul mitocondriilor celulare ,unde se află enzimele oxireducătoare,ce catalizează reacţiile dintre oxigenul molecular şi produşii finali ai oxidării anaerobe şi eliminarea în mediul ambiant a dioxidului de carbon Încercând a definire a asfixiilor putem spune că sunt acele stări patologice care apar ca urmare a lipsei acute de oxigen. Astfel spus, asfixiile sunt tulburări ale metabolismului gazos care constau în privarea brutală de oxigen, ca fenomen principal ,şi creşterea consecutivă a bioxidului de carbon,ca fenomen secundar

În fiziologia clasică , aportul insuficient de oxigen intracelular este cunoscut sub denumirea de anoxie , mai exact hipoxie şi poate fi generat de unul din următoarele mecanisme :

- ca urmare a scăderii presiunii barometrice sau diminuării concentraţiei fracţionate de oxigen în amestecul gazos inspirit are loc scăderea presiunii oxigenului în aerul inspirat

- perturbarea schimbului gazos dintre mediul ambiant şi sângele din capilarele pulmonare- tulburarea momentului pulmonar al schimbului gazos

- ca urmare a existenţei unor comunicări anormale directe între inima dreaptă şi cea stângă sau a unor şunturi intrapulmonare se produce contaminarea sângelui arterial trimis să irige ţesuturile cu sânge venos

- diminuarea concentraţiei hemoglobinei în sîngele circulant

- incapacitatea celulelor de a folosi oxigenul