Constituționalitatea dispozițiilor din codul penal cu privire la infracțiunile de prostituție, cerșetorie și vagabondaj

1. Constitutionalitatea dispozitiilor din Codul Penal privind infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala .

In cazul infractiunii de raspandire de materiale obscene s-a invocat ca prin incriminarea cuprinsa in art. 325 C. pen se incaolca libertatea de exprimare garantata de art. 30 din Constitutie . Exceptia de neconstitutionalitate a fost in mod intemeiat respinsa , deoarece libertatea de exprimare nu este nelimitata , Constitutia interzicand acele manifestari obscene si contra bunelor moravuri . Incriminarea unor asemenea manifestari este conforma si cu obligatiile asumate de Romania prin ratificarea Conventiei de la Geneva din 1923 .

In ce priveste problema mult mai fierbinte a prostitutiei , pe fondul unor luari de pozitie in public pentru autorizarea unei asemenea actvitati inclusive din partea unor parlamentari , Curtea Constitutionala a fost chemata sa se pronunte daca incriminarea acestei activitati contravine sau nu prevederilor art. 26 alin. 2 din Constitutie privind dreptul persoanei fizice de a dispune de propria persoana si art. 38 alin. 1 din Constitutie privind interdictia ingradirii dreptului la munca si libertatea alegerii profesiei si locului de munca .

Exceptiile au fost respinse cu motivarea ca dreptul persoanei fizice de a dispune de propria persoana este limitat de insasi Constitutie , ca exercitiul acestui drept nu poate incalca ordinea publica si bunele moravuri iar prin faptul ca se inrimineaza comportamentul de ordin sexual care prin sine insusi lezeaza demnitatea omului , nu inseamna ca se aduc ingradiri dreptului la munca si libertatii alegeri profesiei .

Incriminarea prostitutiei este in acord cu obligatiile internationale asumate de Romania prin Conventia pentru reprimarea traficului cu finite umane si exploatarii prostitutiei altora , adoptata de O.N.U. in 1949 .

Notiunea morala publica si bune moravuri , precum si notiunile obscene di pornografice au un continut variabil de la o colectivitate la alta , de la o epoca la alta . In toate cazurile insa exista o limita a tolerantei manifestarilor , a carei incalcare este inadmisibila si la aceasta acceptiune a termenilor se refera legea penala . Problema conflictului dintre morala si arta , pornind de la ideea ca arta trebuie sa dispuna neingradit de orice mijloace de expresie , chiar daca au reputatia de obscene , este o falsa problema , deoarece , in realitate , nu mijloacele utilizate de creator intereseaza , ci opera artistica , iar aceasta nu poate fi niciodata ofensatoare pentru demnitatea umana prin vulgaritatea agresiva , lubricitate , scabrozitate . Creatiile de acest fel nu pot fi numite oper artistice , ci , asa cum le denumeste legea noastra penala , materiale cu caracter obscene . In concluzie , dispozitiile art. 325 C. pen. sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei , cu normele

internationale privitoare la drepturile si libertatiile fundamentale ale omului si sunt necesare pentru prevenirea si combaterea unor manifestatii periculoase pentru una dintre valorile sociale fundamentale ale societatii noastre .

2. Cersetoria si vagabondajul , intre dezincriminarea de facto si dezincriminarea de jure .

Pare impropriu a vorbi de o dezincriminare de facto , cata vreme incriminarea sau dezincriminarea este apanajul exclusiv al puterii legiuitoare , consacrat si dogmatizat prin adagiul latin “nullum crimen sine lege , nulla poena sine lege” , iar , pe de alta parte , asa cum cutuma nu este creatoare de rept , nici desuetudinea nu are prin ea insasi effect abrogativ sau dezincriminator .

Exista insa situatii in care realitatea faptului contrazice realitatea dreptului , realitatea sociala si normativitatea juridical nu concorda , norme juridice in vigoare nu-si mai gasesc aplicarea de fapt , aparand o forma ciudata a ilicitului tolerat . Tolerat de autoritati si de cetateni , in egele masura , el intra in cotidian ca un fapt oarecare lipsit de semnificatia antisociala pe care I-o confera incriminarea sa prin norma juridica.

Mereu associate , cersetoria si vagabondajul reprezinta reactie proprietarului sedentarizat fata de migrantul “ fara casa si masa” , a carui simpla prezenta este perceputa ca o stare de pericol pentru proprietatea sa , “ o stare pregatioare pentru comiterea infractiunii” , grupurile de cersetori si vagabonzi fiind de regula percepute ca un grup de raufacatori . Pe baza acsetei stari de pericol , mai mult intuita decat probata , se va dezvlta o intreaga teorie penala privitoare la structura si natura juridical a unui tip aparte de infractiune : infractiunea de obicei , ca forma a unitatii legale de infractiune si se va creiona portetul unui tip de infractor : infractorul de obicei .