Contabilitatea Activelor Imobilizate

CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Este important de reţinut că, până la finele anului 2003, în România activele

imobilizate existente în patrimoniul instituţiilor publice nu se amortizau, ca urmare

deprecierea ireversibilă nu era evidenţiată. în luna august 2003 a fost adoptat un

act normativ care a legiferat reevaluarea şi amortizarea mijloacelor fixe m

sectorul public.

Activele fixe reprezintă o componentă importantă a activului patrimonial şi

sunt deţinute de către instituţiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung. în

funcţie de conţinutul lor, activele fixe includ:

• activele fixe corporale

• activele fixe necorporale

• activele financiare

Contabilitatea acestor categorii de active patrimoniale se realizează cu

ajutorul conturilor din clasa 2 „Conturi de active fixe" din Planul de conturi

general pentru instituţii publice, care sunt conturi sintetice de gradul I, formate din

trei cifre şi conturi sintetice de gradul IIformate din patru cifre.

Concepte-cheie: relaţii de decontare, amortizarea imobilizărilor, transfer de

active, valoarea justă.

Contabilitatea activelor fixe necorporale

Activele fixe necorporale sunt active fără substanţă fizică, ce se utilizează pe

o perioadă mai mare de un an.

Activele fixe necorporale se înregistrează în contabilitatea instituţiilor pufcHce

în momentul transferului dreptului de proprietate, dacă sunt achiziţionate cu titlu

oneros sau în momentul întocmirii documentelor, dacă sunt construite sau produse

de instituţie; respectiv, primite cu titlu gratuit.

Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate la:

- costul de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;

- costul de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;

- valoarea justă pentru cele primite gratuit (eronaţii, sponsorizări).

Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialişti şi cu

aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă,

de evaluatori autorizaţi.

Un element necorporal raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi

recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal, după achiziţio-

narea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menţine-

rea parametrilor funcţionali stabiliţi iniţial, se înregistrează în conturile de

cheltuieli atunci când sunt efectuate.

Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix necorporal atunci când

au ca efect îmbunătăţirea performanţelor faţă de parametrii funcţionali stabiliţi

iniţial.

Un activ fix necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare mai

puţin ajustările cumulate de valoare.

Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de

reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă; Acestea pot fi ajustări permanente, denumite şi amortizări şi/sau ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale.

In ceea ce priveşte amortizarea, valoarea amortizabilă reprezintă valoarea

contabilă a activului fix necorporal care trebuie înregistrată în mod sistematic pe

parcursul duratei de viaţă utile.

Instituţiile publice amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda

amortizării liniare.

Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosinţă sau punerii mftmcţiune a activului, după caz.

Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe necorporale.

Cota de amortizare se determină ca raport între 100 şi durata normală de

utilizare prevăzută de lege .

Cheltuielile de dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280);

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele

similare, achiziţionate sau dobândite pe alte căi se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către instituţiile publice care le deţin (contul 280); înregistrările de reprezentaţii teatrale, programe de radio sau televiziune,

lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizează.

Programele informatice create de instituţiile publice, achiziţionate sau

dobândite pe alte căi se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioada de 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280).

In cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a

activelor fixe necorporale scoase din funcţiune, valoarea rămasă neamortizată se

include în cheltuielile instituţiilor publice, integral, la momentul scoaterii din

funcţiune.