Contencios Administrativ

1.Notiuni introductive

Termenul de contencios inseamna o confruntare , actiuni contradictorii, prin care fiecare parte implicata intr-un litigiu cauta sa-si realizeze interesele in dauna celeilalte parti, acestea avand in acel litigiu pozitii divergente. Acest termen poate fi utilizat in mai multe sensuri. In sens functional, de activitate, prin care se intelege activitatea propriu-zisa de solutionare a litigiiilor, in care cel putin una din parti este o autoritate publica, in sens organizatoric, de sistem de organe, prin care se intelege totalitatea organelor care solutioneaza litigiile ,in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica si in sensul de institutie juridica prin care se intelege ansamblul normelor juridice care reglementeza relatiile sociale ce apar in activitatea de solutionare a litigiilor , in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica.

Contenciosul administrativ a aparut in conditiile aplicarii principiului separatiei puterilor in stat, cu referire la litigiile ivite intre administratia de stat si cei administrati, a caror solutionare se facea prin aplicarea regulilor dreptului public.

Contenciosul administrativ nu trebuie confundat cu jurisdictia contencioasa. Prin contenciosul administrativ se intelege solutionarea unui anumit gen de litigii si anume , litigiile in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar jurisdictia contencioasa desemneaza solutionarea oricarui fel de litigiu. Sfera contenciosului administrativ este mai restransa decat cea a jurisdictiei contencioase.

Contenciosul administrativ este o ramura speciala a dreptului administrativ care studiaza ansamblul regulilor privitoare la organizarea si functionarea activitatii de control jurisdictional al administratiei publice. El are drept finalitate un dublu scop, pe de o parte, cresterea eficienta a apararii interesului general si a celui local, iar pe de alta parte, asigurarea unei protectii sporite pentru administratie fata de excesele administratiei publice.

Intr-un stat de drept, contenciosul administrativ reprezinta forma democratica de reparare a incalcarilor savarsite de catre organele administrative, de limitare a puterilor arbitrare ale acestora, de asigurare a drepturilor individuale ale administratilor.

Sub aspect material, notiunea de contencios administrative poate fi definita ca ansamblu litigiilor ce se nasc intre particulari si administratiile publice care pun in cauza reguli, principii si situatii juridice ce apartin dreptului public.

Contenciosul administrativ prezinta doua forme, contencios administrativ in anulare si contencios administrativ de plina jurisdictie.

Contenciosul administrativ in anulare confera instantei de contencios administrativ competenta sa anuleza, in tot sau in parte, un act administrativ ilegal sau sa oblige serviciul public sa rezolve cererea care priveste un drept ori un interes recunoscut de lege. Instanta nu este insa competenta sa rezolve si problema repararii daunelor, aceasta facandu-se intr-un litigiu separat, de catre instanta de drept comun.

Contenciosul administrativ de plina jurisdictie confera instantei de contencios administrativ nu numai dreptul de a anula in tot sau in parte actul administrativ de autoritate atacat, sa oblige serviciul public sa rezolve o cerere referitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ci si dreptul de a acorda despagubiri pentru daunele cauzate de serviciul public particularilor -persoana fizica sau persoana juridica-, prin actul administrativ adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori un interes recunoscut de lege.

In literatura de specialitate se vorbeste de un contencios subiectiv si de unul obiectiv. Cel subiectiv se bazeaza pe notiunea de drept subiectiv, inteleasa ca facultate sau prerogativa recunoscuta de lege unor persoane, subiect activ al raportului juridic, de a pretinde subiectului pasiv sa savarseasca o anumita actiune sau sa se abtina de la savarsirea unei actiuni. Contenciosul obiectiv are la baza notiunea de drept obiectiv care exprima faptul ca acel ansamblu de norme juridice existente este independent de subiectele raportului juridic concret in care ele apar cu drepturi si obligatii determinate si care decurg din dreptul obiectiv.

Din punct de vedere formal, se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:

a) sistemul administratorului judecator ;

b) sistemul francez al jurisdictiei speciale administrative (tribunale administrative si Consiliul de Stat) ;

c) sistemul anglo-saxon al instantelor de drept comun competente in material contenciosului administrativ.