Contencios Administrativ

Introducere

Cuvântul “contencios” vine de la cuvântul francez contentieux ,care, la rândul lui, se trage din latinescul contentiosus ( certăreţ ), adjectivul substantivului contentio,adică :conflict, dispută, confruntare.

În dreptul administrativ ,termenul de contencios a început să fie utilizat pentru a delimita căile de atac jurisdicţionale împotriva actelor şi operaţiunilor administrative de recursurile administrative obişnuite.

Sensul material al noţiunii de contencios administrative este axat fie pe subiectele între care are loc litigiul, fie pe regulile juridice invocate în cauză şi aplicate în soluţionarea acesteia.

În sens juridic, cuvântul contencios are doua accepţiuni: prima, de activitate menită să soluţionize un conflict de interese, un conflict juridic, şi a doua, de organ competent să soluţionize asemenea conflicte juridice; în sens de organ, acest cuvânt mai desemnează si oficiile juridice încadrate cu jurişti ( jurisconsulţi ) cu atribuţii de a acorda asistenţă juridică persoanelor juridice în care funcţionează acestea.

a) Activitatea propriu- zisă există in accepţiunea de soluţionare a litigiilor în care cel puţin una din părţi este un organ al administraţiei de stat. În această accepţiune, termenul de contencios administrative este folosit în sens funcţional, de activitate;

b) Termenul de contencios administrativ poate fi utilizat şi în sensul de totalitate a organelor care soluţionează litigiile, în care cel puţin una din părţi este un organ administrative. În acest caz, termenul de contencios administrativ este folosit în sens organizatoric, de sistem de organe.

c) Prin contenciosul administrativ se mai poate înţelege şi ansamblul nprmelor de soluţionare a litigiilor, în care cel puţin una din părţi este un organ al administraţiei publice. În această ultimă accepţiune, contenciosul administrativ reprezintă o instituţie juridică, în cadrul dreptului administrativ, ca ramură de drept.

În concluzie, “contenciosul “ înseamnă o confruntare de acţiuni contradictorii, prin care fiecare parte implicată într-un litigiu caută să-şi realizeze interesele în dauna celeilalte părţi, acestea având în litigiu poziţii divergente.

Aici interesează noţiunea de contencios,atât în sens de activitate, cât şi de organe competente să soluţionize toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege, şi organe de contencios administrativ , competente să soluţionize, potrivit legii, conflictele juridice în care cel puţin una din părţi este un serviciu public administrativ. Activitatea desfăşurată de aceste organe va fi o activitate de contencios judiciar sau o activitate de contencios administrativ, după caz,adica, dupa cum această activitate se desfăşoară de un organ contencios judiciar sau de un organ de contencios administrativ.

Contenciosul administrative a apărut în condiţiile apliccării principiului separaţiei puterilor în stat, cu referire la litigiile ivite între administraţia publică şi cei administraţi, a căror soluţionare se făcea prin aplicarea regulilor dreptului public.

Noţiunea de contencios administrativ nu trebuie confundată nici cu noţiunea de jurisdicţie, în general, şi nici cu aceea de jurisdicţie administrativă, în special.

Activitatea jurisdicţională contencioasă are ca obiect soluţionarea unor conflicte juridice născute din încălcarea legii.

Activitatea jurisdicţională contencioasă a fost definită de unii autori ca fiind o activitate ce constă în soluţionarea litigiilor juridice, de organe expres prevăzute de lege, concretizată în hotărâri ce au forţă de lucru judecat, activitate care se desfăşoară după o anumită procedură, în care se evidenţiază în mod deosebit principiile contradictorialităţii şi al motivelor hotărârii.

Raportată însă la noţiunea de jurisdicţie administrativă, noţiunea de contencios administrative este mai largă, deoarece jurisdicţia administrativă se referă numai la litigiile soluţionate de organele administraţiei de stat cu atribuţii jurisdicţionale, în timp ce contenciosul administrativ cuprinde litigiile în care cel puţin una din părţi este un organ al administraţiei publice, indifferent de organul care soluţionează aceste litigii.

Aşadar, ca sferă de cuprindere, contenciosul administrative se sutuează între noţiunea de jurisdicţie contencioasă şi cea de jurisdicţie administrativ.

Dacă în ţara noastră ca de altfel şi în alte ţări,organele de contencios administrativ (instantţele judecătoreşti) sunt organizate într-un sistem de organe ce fac parte din organelle puterii judecătoreşti, în Franţa şi în alte ţări, organele de contencios administrativ alcătuiesc un sistem de organe paralel cu sistemul organelor judecătoreşti.

În prezent în România, activitatea de contencios administrativ este realizată de secţiile de contencios administrativ, infiinţate, în temeiul art. 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrative nr 29/1990 şI a Legii nr 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de conturi, la tribunalele judeţene şi al municipiului Bucureşti ,la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie- organe ce fac parte din sistemul organelor judecătoreşti.

Astfel, ţinând seama de toate acestea, se desprind elementele care conduc la definirea noţiunii de contencios administrativ.

În primul rand, se observă că activitatea desfăşurată de instatţele de contencios administrativ este aceea de a soluţiona, cu putere de adevăr legal, un conflict juridic în care, cel puţin una din părţI este un serviciu public administrativ.

În al doilea rând, organele care înfăptuiesc această activitate, special create, fac parte din sistemul organelor judecătoreşti, al puterii judecătoreşti.

În al treilea rând, obiectul acţiunii de contencios administrative îl constituie:

a) anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate;

b) obligarea autorităţii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.