Contenciosul

Referat
9.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 66 în total
Cuvinte : 25781
Mărime: 95.36KB (arhivat)
Cost: 6 puncte

Cuprins

INTRODUCERE 5

Capitolul I. Controlul activităţii autorităţilor administraţiei publice.

Elemente de bază. 6

Capitolul II. Contenciosul administrativ 15

2.1. Noţiune. Accepţiuni. 15

2.2. Subiectele de sezină 16

2.3. Tutela administrativă 17

2.4. Excepţia de nelegalitate 18

2.5. Actele nesupuse controlului şi limitele controlului 18

2.6. Actele administrativ-jurisdicţionale 19

Capitolul III. Procedura de soluţionare a cererilor în

contenciosul administrativ 19

3.1. Procedura prealabilă 19

3.2. Obiectul acţiunii judiciare 19

3.3. Acţiunile impotriva ordonanţelor Guvernului 20

3.4. Instanţa competentă 20

3.5. Termenul de introducere a acţiunii 21

3.6. Documentele necesare 21

3.7. Citarea părţilor, relaţii 21

3.8. Suspendarea executării actului 22

3.9. Solicitarea suspendării prin acţiunea principala 22

3.10. Introducerea în cauza a funcţionarului 23

3.11. Judecarea cererilor 23

3.12. Soluţiile pe care le poate da instanta 23

3.13. Termenul de prescripţie pentru despăgubiri 24

3.14. Recursul 24

3.15. Judecarea recursului în situaţii deosebite 24

3.16. Judecarea cauzelor aflate pe rol 24

Capitolul IV. Procedura de executare 25

4.1. Titlul executoriu 25

4.2. Obligaţia publicării 25

4.3. Obligaţia executării 25

4.4. Instanta de executare 26

4.5. Acţiunea în regres 26

4.6. Completarea cu dreptul comun 26

4.7. Comentariu din doctrină la noua lege. Dreptul subiectiv 26

Capitolul V. Controlul legalităţii actelor administrative de autoritate

de alte instanţe judecătoreşti decât cele de contencios

administrativ. 28

5.1. Conflicte juridice administrative de competenţa judecătoriilor 28

5.2. Jurisdicţii speciale administrative. 38

5.3. Organele de jurisdicţie din sistemul Curţii de Conturi 40

Capitolul VI. Jurisprudenţă în domeniul administraţiei

publice locale. 42

GLOSAR 45

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 49

ANEXE 63 - 66

Extras din document

INTRODUCERE

Viaţa într-o societate democratică presupune, în primul rând, respectul reciproc al indivizilor care o alcătuiesc, care poate menţine ordinea şi pacea socială. Beneficiilor respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale le sunt asociate, corelativ şi anumite îndatoriri sau obligaţii, având în vedere că libertatea fiecărui membru al unei comunităţi (locale, naţionale sau mai largi) se întinde până la limita încălcării drepturilor şi libertăţilor altor membri ai acesteia. În cazul depăşirii acestei limite, echilibrul şi pacea socială sunt afectate, apărând conflicte, ceea ce este considerat ca o injustiţie şi impune o acţiune de restabilire a ordinii.

Repararea aceste nedreptăţi se poate face prin bună comunicare şi înţelegere, pe cale amiabilă, sau dacă nu, in extremis, se poate ajunge să fie solicitată intervenţia unei terţe persoane, care să pronunţe asupra adevărului şi a consecinţelor privind fiecare parte în litigiu.

Problema capătă un caracter aparte atunci când una din părţi a acţionat nu în numele ei, ci al unui interes mai larg, comunitar, scop în care a apărut şi îşi desfăşoară activitatea, parte definită ca autoritate publică.

În această calitate, pe baza puterii discreţionare cu care a fost investită, în scopul realizării obiectivului sus-menţionat, ea este abilitată, în baza legii - stricto sensu, să acţioneze în sensul organizării asigurării executării legii (prin completarea corespunzătoare a cadrului legal), precum şi al executării în concret a legii - lato sensu.

Activitatea sa trebuie să se desfăşoare, însă, în condiţiile respectării principiilor funcţionării instituţiilor într-un stat democrat, prima regulă de bază fiind cea a legalităţii.

Este posibil ca, datorită unor cauze obiective ( caracterul flexibil al unor legi, imperfecţiunile sau scăpările acestora) şi invocând principiul de drept că „ceea ce legea nu interzice, este permis”, sau datorită altor cauze – subiective, autoritatea administrativă să ajungă să acţioneze în limita excesului de putere.

Mai mult, dacă aceasta adoptă sau emite acte administrative cu nerespectarea legii, sau dacă desfăşoară activităţi în scopul executării legii, dar în condiţii procedurale nelegale, ea se plasează în situaţia abuzului de putere.

În acest moment, considerăm că apare clară importanţa deosebită a cunoaşterii şi aplicării funcţiei, formelor şi procedurilor de control în sistemul public, în scopul menţinerii ordinii de drept.

Acesta nu trebuie să devină excesiv, nu trebuie să „sufoce” sistemul.

Funcţia prevederii este necesar să devină principalul instrument în prevenirea apariţiei, dezvoltării şi externalizării situaţiilor confictuale, autoritatea însăşi având obligaţia de a asigura, în paralel şi un autocontrol ( controlul intern ) al activităţii sale.

Tot cu caracter preponderent preventiv, este organizat şi aşa numitul control extern, respectiv controlul autorităţilor administrative de către alte autorităţi publice, abilitate prin lege, în acest sens.

Alte forme, în continuă extindere, sunt cele ale participării şi implicării cetăţenilor în procesul administrativ şi chiar legislativ, prin formele binecunoscute, ca o garanţie a creşterii calităţii acestuia, precum şi cea a controlului cetăţenilor, care poate fi exercitat, de asemenea, sub cele mai variate forme.

Pentru situaţii bine determinate, legea şi doctrina prevăd, în continuare, soluţionarea unor litigii, chiar de către unele autorităţi administrative, abilitate cu competenţă specific judecătorească, prin exercitarea controlului administrativ – jurisdicţional.

Formele de control prezentate mai contribuie - în plus - la respectarea şi a principiilor operativităţii, eficienţei, eficacităţii şi economicităţii, care împreună definesc performanţa sistemului administrativ.

În situaţia menţinerii părţilor pe poziţii divergente, după îndeplinirea formelor de control precizate anterior, care de regulă trebuie să ducă la soluţionarea conflictului, mai este posibilă, procedură care de drept este de excepţie, dar ar trebui să devină şi de fap, calea de soluţionare a litigiului de către puterea judecătorească, prin instanţele sale specifice.

În acest caz, sistemul, cu regulile, procedurile şi soluţiile date, au o anume specificitate (determinată de primatul “binelui comun”, al interesului public general, în faţa intereselor particularului), contribuind, în ansamblul lor, la definirea contenciosului administrativ.

Chiar şi în acest caz, legea prevede obligativitatea îndeplinirii unei proceduri pre-contencioase, reîntoarcerea către autoritatea publică şi consumarea procedurilor prealabile, recursurile administrative.

Doar dacă şi după această etapă litigiul persistă, instanţa de judecată poate admite acţiunea, bineînţeles cu îndeplinirea şi a altor condiţii legale.

Cunoaşterea elementelor de bază, teoretice şi procedurale, referitoare la acest domeniu, considerăm că are o dublă motivaţie: întâi, în calitate de subiect în relaţia cu administraţia publică, dar, mai important, în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice, situaţie în care trebuie acţionat în realizarea interesului public.

Capitolul I

Controlul activităţii autorităţilor administraţiei publice

1.1. Elemente de bază

Din conţinutul complex al noţiunii de administraţie publică, doctrina acordă o atenţie deosebită funcţiilor acesteia, respectiv categoriile de acţiuni pe care administraţia le realizează şi care se găsesc între ele în interrelaţie / intercondiţionare reciprocă, ca premiză a unei administraţii performante şi pe care le explicitează: prevederea, organizarea, conducerea, coordonarea şi controlul.

1. Controlul reprezintă acel element de bază al actului de conducere socială, care asigură garanţia juridică a modului în care autorităţile publice îşi exercită atribuţiile conferite de lege.

2. Categorii de control. Cele două mari categorii de control sunt controlul administrativ şi controlul realizat de instanţele judecătoreşti în cadrul contenciosului administrativ.

Aceste forme de control prezintă importanţă din punct de vedere juridic, ambele realizând controlul asupra legalităţii acţiunilor sistemului administraţiei publice.

3. Controlul administrativ

Exercitarea controlului de către autorităţile administraţiei publice, sau de către personalul abilitat în acest sens de către acestea, reprezintă mijlocul prin care se analizează dacă persoanele juridice sau fizice din cadrul autorităţii publice sau al comunităţii acţionează conform normelor de referinţă stabilite, în realizarea propriilor scopuri.

Controlul reprezintă o garanţie a respectării principiului legalităţii în toate manifestările persoanelor fizice sau juridice din cadrul unei colectivităţi, prin intermediul său putând fi descoperite eventualele abateri de la normele legale şi stabilite măsuri concrete de corectare a acţiunii de executare a legii.

Modalităţile de exercitare a controlului de către autorităţile administraţiei publice prezintă particularităţi în funcţie de o seamă de parametri care circumscriu cadrul şi criteriile controlului.

Descentralizarea administraţiei publice - pe baza principiului autonomiei locale şi recunoaşterea de către stat a dreptului colectivităţilor locale de a soluţiona o parte însemnată din problemele administrării comunităţilor locale constituite în comune, oraşe, municipii şi judeţe - a impus apariţia unor forme noi de control, în concordanţă cu noul cadru legislativ şi cu exigenţele unei dezvoltări urbane durabile.

Ca funcţie principală a administraţiei publice, controlul are misiunea de a confrunta acţiunile realizate de către acesta cu scopurile şi sarcinile sale, de a verifica conformitatea activităţilor specifice din cadrul unei colectivităţi, cu o bază de referinţă. Pe de altă parte, controlul nu are doar un caracter constatator şi, eventual, sancţionator, ci şi un rol de reglare a acestor activităţi. Astfel, acţiunile de control contribuie, prin constatările şi concluziile acestora, la corectarea acţiunilor beneficiarilor, dar şi a deciziilor administrative şi la adaptarea acţiunilor administraţiei publice la realităţile sociale aflate în continuă evoluţie.

Preview document

Contenciosul - Pagina 1
Contenciosul - Pagina 2
Contenciosul - Pagina 3
Contenciosul - Pagina 4
Contenciosul - Pagina 5
Contenciosul - Pagina 6
Contenciosul - Pagina 7
Contenciosul - Pagina 8
Contenciosul - Pagina 9
Contenciosul - Pagina 10
Contenciosul - Pagina 11
Contenciosul - Pagina 12
Contenciosul - Pagina 13
Contenciosul - Pagina 14
Contenciosul - Pagina 15
Contenciosul - Pagina 16
Contenciosul - Pagina 17
Contenciosul - Pagina 18
Contenciosul - Pagina 19
Contenciosul - Pagina 20
Contenciosul - Pagina 21
Contenciosul - Pagina 22
Contenciosul - Pagina 23
Contenciosul - Pagina 24
Contenciosul - Pagina 25
Contenciosul - Pagina 26
Contenciosul - Pagina 27
Contenciosul - Pagina 28
Contenciosul - Pagina 29
Contenciosul - Pagina 30
Contenciosul - Pagina 31
Contenciosul - Pagina 32
Contenciosul - Pagina 33
Contenciosul - Pagina 34
Contenciosul - Pagina 35
Contenciosul - Pagina 36
Contenciosul - Pagina 37
Contenciosul - Pagina 38
Contenciosul - Pagina 39
Contenciosul - Pagina 40
Contenciosul - Pagina 41
Contenciosul - Pagina 42
Contenciosul - Pagina 43
Contenciosul - Pagina 44
Contenciosul - Pagina 45
Contenciosul - Pagina 46
Contenciosul - Pagina 47
Contenciosul - Pagina 48
Contenciosul - Pagina 49
Contenciosul - Pagina 50
Contenciosul - Pagina 51
Contenciosul - Pagina 52
Contenciosul - Pagina 53
Contenciosul - Pagina 54
Contenciosul - Pagina 55
Contenciosul - Pagina 56
Contenciosul - Pagina 57
Contenciosul - Pagina 58
Contenciosul - Pagina 59
Contenciosul - Pagina 60
Contenciosul - Pagina 61
Contenciosul - Pagina 62
Contenciosul - Pagina 63
Contenciosul - Pagina 64
Contenciosul - Pagina 65
Contenciosul - Pagina 66

Conținut arhivă zip

  • Contenciosul.doc

Alții au mai descărcat și

Contenciosul Administrativ Român

CAPITOLUL I. Introducere în contenciosul administrativ român; 1. Preliminarii Dupa cum este cunoscut, principiul separatiunii puterilor in...

Contenciosul Administrativ

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE 1.1. Noţiunea contenciosului administrativ Contenciosul administrativ reprezintă, sintetic, ansamblul de reguli juridice...

Contenciosul Administrativ si Jurisdictia Administrativa

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ŞI JURISDICŢIA ADMINISTRATIVĂ 1. Noţiune Termenul de „contencios” provine din latină, de la verbul „contendre”, care...

Conditiile Actiunii Directe in Contenciosul Administrativ

CONDITIILE ACTIUNII DIRECTE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV Intr-un stat intemeiat pe ordinea de drept, institutia contenciosului administrativ...

Actiunea Directa in Contencios Administrativ - Exceptia de Ilegalitate - Studiu Comparativ

1)Parte introductive In mod traditional, in doctrina administrativa au fost identificate o serie de conditii ale actiunii directe la instanta de...

Contenciosul Administrativ în Republica Moldova

Introducere Actualitatea lucrarii Începînd cu anii ’90 , Republica Moldova, odată cu căderea regimului sovietic, a trecut pe o nouă cale de...

Soluționarea Acțiunii în Contencios Administrativ

REZUMAT Conținutul și sfera contenciosului administrativ au variat de la o țară la alta, în aceeași țară de la o perioadă la alta, de la un autor...

Contencios Administrativ

Introducere Cuvântul “contencios” vine de la cuvântul francez contentieux ,care, la rândul lui, se trage din latinescul contentiosus ( certăreţ ),...

Ai nevoie de altceva?