Contenciosul Administrativ

modificata in anul 2003 “Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.” Conform celui de al doilea paragraf al acestui articol „Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica”. In data de 4 ianuarie 2005, a intrat in vigoare Legea 554/2004 - legea contenciosului administrativ, care vine sa inlocuiasca fosta lege 29/1990, avand acelasi obiect. Punand in aplicare prevederile constitutionale mai sus mentionate, legea reglementeaza controlul judiciar al actelor administrative care ar putea vatama un drept sau un interes legitim. In ansamblu, legea amelioreaza sistemul introdus anterior, prin legea 29/1990.

Legea prevede cã orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Legea spune cã interesul legitim poate fi atît privat, cît si public. Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (art.1, alin.1, 2)

Pot intenta actiunea in contencios administrativ nu numai persoana fizica sau juridica vatamata intr-un drept sau interes legitim, ci si Avocatul Poporului, procurori, prefecti si Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, precum si Ministerul Public. Inainte de a se adresa instantei, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ unilateral trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista. Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie. Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. De asemenea, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, actele atacate fiind suspendate de drept pana la solutionarea actiunilor.

Conform legii, atunci cand Avocatul Poporului sau un procuror sesizeaza instanta in legatura cu un act administrativ prejudiciant, petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant. Acest lucru contravine principiului fundamental care reglementeaza actiunile civile conform caruia fiecare persoana este libera sa decida cu privire la inceperea sau incheierea unei actiuni.

Legea ar trebui sa fie modificata in asa fel incat presoana prejudiciata de un act administrativ sa poata alege daca sa devina reclamant sau nu, fara a fi obligata sa devina reclamant impotriva vointei sale.

O alta noutate introdusa de lege este procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate. Astfel, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza. Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, în sedinta publica, cu citarea partilor.

Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara în 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca în 3 zile de la înregistrare, cu citarea partilor prin publicitate. În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.(art. 4)

Se restrange sfera actelor ce nu pot fi atacte pe calea contenciosului administrativ, la trei categorii:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul

- actele de comandament cu caracter militar

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.