Contenciosul administrativ în materia contractului de parteneriat public-privat

I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ŞI CONTRACTUL DE PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT

1.1 Definiţia contenciosului administrativ

Etimologic, termenul de contencios provine de la latinescul contendo, contendere, care evocă ideea unei înfruntări prin luptă. Dar, această luptă trebuie privită metaforic şi metalingvistic, fiind o înfruntare a unor interese contrarii, dintre două parţi, dintre care una va ieşi câştigătoare .

Într-un stat întemeiat pe ordinea de drept, instituţia contenciosului administrativ reprezintă forma democratică de reparare a încălcărilor legii săvârşite de către organele şi autorităţile administrative, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a drepturilor individuale ale administraţiilor .

În literatura românească de specialitate interbelică, contenciosul administrativ a fost conceput din două puncte de vedere: primul, organic şi formal şi al doilea, material. Din punct de vedere organic şi formal, spune C.G. Rărincescu, contenciosul administrativ reprezenta totalitatea litigiilor de competenţa tribunalelor sau a justiţiei administrative. Din punct de vedere material, în definirea acestuia, s-au avut în vedere persoanele între care are loc litigiul şi regulile juridice aplicabile în soluţionare acestuia, independent de natura organului competent să exercite atribuţii de contencios administrativ .

Cu privire la sistemul contenciosului administrativ, după intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite şi a Legii nr. 554/2004, în literatura juridică română s-a concluzionat că, prin lărgirea sferei persoanelor care pot sesiza instanţa de contencios administrativ, noua Lege a contenciosului administrativ consacră, în acord cu art. 52 din Constituţia revizuită, o formă clasică de contencios administrativ, denumită „contencios subiectiv” .

Literatura de specialitate consideră contenciosul administrativ drept o instituţie fundamentală, întâlnită în orice stat de drept, ea reprezentând instrumentul prin intermediul căruia cei administraţi se pot apăra de abuzurile administraţiei .

Art. 52 alin. (1) din Constituţia României, republicată, prevede că „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin soluţionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”.

În prezent, sediul materiei pentru instituţia de contencios administrativ îl reprezintă Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Noua lege defineşte contenciosul administrativ ca fiind „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”

Autoarea R.N. Petrescu ne oferă următoarea definiţie a contenciosului administrativ: „totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice şi cei administraţi, vătămaţi în drepturile lor sau interesele legitime prin aplicarea unor reguli speciale aparţinând dreptului public, litigii care se soluţionează de instanţele de contencios administrativ”.

1.2 Definiţia contractului de parteneriat public-privat

În contextul actual, după aproximativ 4 ani de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 prin care vechea reglementare a parteneriatului public-privat, respectiv O.G. nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat a fost abrogată expres, parteneriatul public-privat şi-a găsit o nouă consacrare legislativă prin Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat, cu modificările şi completările ulterioare. În urma modificărilor aduse parteneriatului public-privat prin O.U.G nr. 86/2011, Legea parteneriatului public-privat nr. 178/20110 este adaptată aquisu-lui şi jurisprudenţa europeană în domeniul achiziţiilor publice şi concesiunilor, transpunând în dreptul intern directivele europene din domeniul achiziţiilor publice .