Contestația în anulare

Contestație în anulare

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti in cazurile limitativ prevazute de lege. Ea poate fi exercitata in scopul retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie.

Contestatia in anulare si-a dovedit utilitatea sa practica in pofida conditiilor restrictive in care ea poate fi exercitata. Ea ofera partilor un mijloc procedural eficient pentru a obtine o noua judecata in cazul savarsirii unor importante neregularitati procedurale, de natura a nesocoti principiul dreptului la aparare sau al contradictorialitatii.

Nefiind initial oranduita in C.proc.civ 1865, contestatia in anulare a luat fiinta si s-a cristalizat in practica judiciara a vremii (1865-1948), prin utilizarea unei fictiuni, denumita “actiune in anulare” si care se sprijinea pe fostele dispozitii ale art. 735 C.proc.civ.1865.

Constatandu-se utilitatea neechivoca a respectivei practici, institutia contestatiei in anulare “a fost consacrata legal ca o cale extraordinara de atac” prin modificarea C.proc.civ 1865 de catre Legea nr. 18/1948.

Contestatia in anulare a fost definita ca fiind “o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insasi instantei ce a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si conditiile prevazute de lege, sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata”.

Potrivit unei definitii mai recente, contestatia in anulare este ”o cale de atac extraordinara, comuna si de retractare, prin a carei exercitare se urmareste retractarea (anularea) hotararii atacate si rejudecarea cauzei ori completarea judecatii”

In contextul intrarii in vigoare a noului cod de procedura civila, s-a opinat ca respectiva cale de atac intruneste caracterele de a fi “una extraordinara, de retractare, la indemana partilor din proces, nedevolutiva si nesuspensiva de executare, care se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si conditiile prevazute de lege”.

S-a retinut ca, “in substanta, obiectul contestatiei in anulare este acelasi, ea vizand hotarari care nu se mai pot ataca cu recurs, fie ca acesta a fost deja exercitat, fie pentru ca legea il exclude expres”

Obiectul contestatiei in anulare poate fi delimitat prin coroborarea textelor art. 503 si al art. 634, alin. (1) NCPC. Potrivit art. 503, alin. (1) NCPC pot fi atacate cu contestatie in anulare hotararile definitive (contestatie in anulare obisnuita). Pe cale de exceptie, alin. (3) al aceluiasi articol instituie posibilitatea uzitarii caii de atac si impotriva hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (contestatie in anulare speciala). S-a argumentat largirea sferei hotararilor ce fac obiectul contestatiei in anulare prin ”repozitionarea acestei cai de atac (apelul) in sistemul nostru procedural, respectiv prin aceea ca intr-un numar important de materii ea devine ultima cale de atac de reformare”.

Art. 634 alin. (1) NCPC enumera limitativ categoriile de hotarari definitive:

- hotararile care nu sunt supuse nici apelului si nici recursului;

- hotararile date in prima instanta, fara drept de apel si neatacate cu recurs;

- hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;

- hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate in recurs;

- hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;

- orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

In sprijinul contestatiei in anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurala, cum sunt: nelegala citare si absenta partii, neompetenta, nelegala alcatuire a instantei, omisiunea de a se pronunta asupra unuia dintre recursurile declarate ori aceea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare.

Practica Judiciara a statuat ca nu este admisibila contestatia in anulare in sprijinul careia sunt invocate alte motive decat cele prevazute de codul de procedura, cum sunt:

- lipsa calitatii procesuale a uneia dintre parti,

- omisiunea de a fi citata partea pentru termenul la care s-a amanat pronuntarea,

- nerespectarea principiului oralitatii dezbaterilor,

- incalcarea grava a dreptului la aparare ori omisiunea instantei de a dispune,

- din oficiu,

- administrarea de probe.

Subiectii Contestatiei

Potrivit art. 458 NCPC, caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate in proces, care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe sau persoane.

Indiferent de forma sa (obisnuita ori speciala), contestatia poate fi exercitata exclusiv de catre persoanele care au participat la judecata sau de succesorii lor procesuali ori de catre procuror, in temeiul si conditiile art. 92 NCPC.

In ceea ce priveste justificarea unui interes, doctrina este unanima ca aceasta conditioneaza accesul la calea de atac. De pilda, contestatorului i se va respinge contestatia ca lipsita de interes in ipoteza in care solutia atacata ii era favorabila.