Contractele de Munca de Tip Particular

Contractele de munca de tip particular

Actualul Cod al muncii reglementează pe lângă contractul individual de muncă şi o serie de contracte particulare în baza cărora se prestează muncă în schimbul unei remuneraţii numită salariu.Aceste contracte particulare urmăresc restrângerea sferei de utilizare a convenţiilor civile de prestări servicii, care procurau angajatorilor o serie de avantaje de ordin fiscal.

Pe lângă contractul individual de muncă, Codul muncii român mai reglementează contractul individual de muncă pe durată determinată, munca prin agent de muncă temporară, contractul individual de muncă cu timp parţial şi munca la domiciliu.

1.Contractul individual de muncă pe durată determinată

Prin excepţie, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile Codului

muncii, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea

termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului său de valabilitate şi de cel mult două ori consecutiv.Această prevedere urmăreşte eradicarea practicii unor angajatori de a angaja pe perioadă determinată pentru acelaşi post, acelaşi salariat sau persoane diferite, fără ca postul respectiv să mai fie ocupat vreodată de un salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Scopul urmărit de aceşti angajatori este finalizarea contractului individual de muncă prin ajungerea la termen, fără nici o altă formalitate.

Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă,cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. Forma scrisă a acestui contract este o condiţie de validitate (ad validitatem) şi nu doar una de probă (ad probationem). În lipsa formei scrise se prezumă că respectivul contract individual de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată.Între aceleaşi părţi se pot încheia cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată succesive, în interiorul termenului de 36 luni. Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată, anterior, sunt considerate contracte succesive.

Prin urmare, contractul individual de muncă se încheie, ca regulă generală, pe durată

nedeterminată. Situaţiile în care legea permite încheierea unui contract individual demuncă pe durată determinată sunt prevăzute expres şi limitativ de art. 83 din Codul muncii şi sunt următoarele:

a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei

în care acel salariat participă la grevă;

b) creşterea temporară a activităţii angajatorului;

c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;

d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a

favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;

e) angajarea unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, care în termen de 5 ani de la

data angajării îndeplineşte condiţiile pentru pensionarea pentru limită de vărstă;

f) ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau organizaţiilor

neguvernamentale, pe perioada mandatului;

g) angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale, ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte,

programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional

şi/sau la nivel de ramură.

Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai

mare de 36 luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.

Totodată, simpla menţiune din contract că a fost încheiat pe durată determinată, nu produce

efecte corespunzătoare dacă postul este vacant şi prin natura ei munca are caracter permanent. În

consecinţă, dacă sunt întrunite cerinţele imperative ale legii pentru încheierea contractului pe durată determinată, orice clauză potrivit căreia contractul ar fi fost încheiat pe durată determinată este nulă.

Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:

a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;

b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6

luni;

c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6

luni;

d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată

a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.