Contractul Administrativ

Contractul administrativ

1.Consideratii privind originea si dezvoltarea teoriei contractelor administrative in dreptul francez.

Originea contractelor administrative trebuie cautatta in esenta, in necesitatile stringente de ordin financiar ale autoritatilor publice care aveau in administrare bunuri proprietate publica, de a le valorifica in interesul comunitatilor locale sau in interes national, in functie de proprietatea asupra acestor bunuri.

Teoria contractului administrativ s-a format si precizat in dreptul francez datorita jurisprudentei Consiliului de Stat, ea fiind preluata si in alte tari europene, inclusiv in Romanaia, dupa primul razboi mondial. Asupra acestei modalitati de activitate a administratiei in perioada interbelica s-au emis mai multe teorii, unii autori numindu-le contracte de drept public sau contracte administrative.

In literatura juridica franceza de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, autori ca Eugene Perriquet (Les contarcts de l’Etat, 1980) si in principal Gaston Jeze (Les contrats administratifs de l’Etat, des departements, des communes et des etablissements publics,(1927-1934) contureaza teoria conform careia in afara contractelor specifice dreptului privat, exista o categorie de contracte specifica dreptului public, cu un regim juridic diferit, numite contracte administrative.

Categoria contractelor administrative era compusa din contractele incheiate de administratie si un particular, cu privire la organizarea si functionarea serviciilor publice in care se stipuleaza atat o paticipare personala a particularului co-contractant la functionarea serviciului public cat si includerea unor clauze speciale exorbitante de drept comun. Aceste contracte nu se regasesc in categoria contractelor de tip privat, civil sau comercialin categoria contractelor de tip privat, civil sau comercial, incheiate in conditiile obisnuite ale dreptului privat.

Faptul ca aceste contracte se refera la un serviciu public si faptul ca particularul colaboreaza in mod voluntar la functionarea lui, da acestor contracte o infatisare juridica proprie, care, in mod firesc, atrage aplicarea unui regim juridic in mare parte diferit de acela aplicabil contractelor de drept privat.1

Printre principalele contracte de aceasta natura, G. Jeze preciza:

1. contractul de furnituri, al carui oiect il constituia furnizarea sau confectionarea de obiecte materiale mobiliare;

2. contracte de lucrari publice, obiectul sau constituindu-l efectuarea unor constructii imobiliare publice;

3. contractul administrativ de transport, care are drept obiect efectuarea de transporturi pentru stat sau punerea la dispozitia acestuia in acest scop a unei nave, etc;

4. alte contracte de mai mica importanta, ca de exemplu, contractul de locatiune de serviciu, de imprumut public, oferta de contributie etc.

Au existat opinii care faceau o anume analogie intre aceste contracte si contractele tip edictate de Codul civil sau comercial, insa Gaston Jeze e de parere ca aceasta analogie este doar aparenta si apreciaza ca avem de a face cu doua categorii de contracte si ar fi o eroare fundamentala sa se aplice prin analogia contractelor administrative regulile stabilite de codul civil pentru contractele dintre simpli particulari.

Facand o comparatie in ceea ce priveste teoria contractelor administrative in Franta si in dreptul nostru, putem spune ca in Romania aceasta teorie a patruns pe fondul dezvoltarii economice din primele decenii ale sec. XX, dezvoltare care a determinat si intensificarea raporturilor juridice dintre administratiile publice si intreprinzatorii particulari in vederea concesionarii diferitelor lucrari publice sau servicii publice.

In perioada regimului comunist, teoria contractelor administrative a fost complet abandonata, datorita atat disparitiei notiunilor de proprietate publica si privata a statului ori a counitatilor locale, cat si a inlocuirii acestora cu proprieatea socialista de stat si imposibilitatii existentei unor raporturi juridice de natura contractuala intre stat si particulari, in scopul exploatarii unor bunuri proprietatea statului. Totusi in pofida tuturor impedimentelor de ordin politic si legislativ, unii autori de drept administrativ din perioada comunista, cum ar fi profesorii Valentin Gilescu sau Antonie Iorgovan, au incercat sa aduca argumente pentru fundamentarea teoriei contractelor administrative.

Perioada de dupa decembrie 1989 poate fi considerata ca o noua etapa in evolutia teoriei contractului administrativ, timp in care si-a gasit fundamentarea legala si doctrinara a existentei sale, pornind de la recunoasterea sa ca si “contract administrativ” in Constitutia Romaniei din 1991. Si ne referim la art.135 alin.5 care declara pe de o parte proprietatea publica inalienabila, iar pe de alta parte recunoaste posibilitatea existentei unor mijloace juridice de valorificare a bunurilor proprietate publica. Este vorba de trei contracte administrative, anume darea in administrarea, ce nu se poate face decat catre o regie autonoma sau institutie publica, inchirierea si concesiunea.

Concluzia ce se impune a se retine, este aceea ca jurisprudenta franceza a avut si are un rol deosebit de important in conceptualizarea doctrinei in materie de contracte administartive si in raportarea acestora la dreptul comunitar, prin influenta majora asupra legislatiei Uniunii Europene in aceasta materie. In acest sens, juristii care sustin teori a contractelor administrative, A.Iorgovan, Verginia Vedinas, Ion Corbeanu si multi altii, au sarcina de a stabili trasaturile contractelor administrative care trebuie sa le diferentieze atat de contractile civile cat si de actele administrative si de operatiunile administrative.

2.Notiunea si trasaturile contractului administrativ.

Contractul administrativ reprezinta un mod de activitate a administratiei publice concretizata in incheierea unor acte juridice bilaterale, in care una din parti este intotdeauna un organ al administratiei publice.

Contractul administrativ poate fi definit ca o conventie incheiata intre administratia publica prin autoritatile si organele sale competente cu un particular in vederea realizarii unui serviciu public, a unor lucrari publice sau folosirii unor bunuri ce apartin domeniului public sau privat al statului ori al autoritatilor administrative teritoriale. Deci scopul contractului administrativ poate fi acela de gestiune a unui serviciu public sau de realizare a unei lucrari publice.