Contractul Colectiv de Munca

Contractul colectiv de munca

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Contractul colectiv de munca se afla in corelatie ( si nu in suprapunere ) cu regulamentul de organizare si functionare si cu regulamentul de ordine interioara .

Prin patron, se întelege persoana juridica (regiile autonome, societatii comerciale si celelalte persoane juridice) care folosesc forta de munca salariata iar persoanele juridice care angajeaza salariati sunt denumite în lege si unitati.

Scopul încheierii contractului de munca colectiv este promovarea unor relatii de munca echitabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor de interese si mai ales, evitarea declansarii grevelor.

Contractele colective de munca se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de

activitate si la nivel national

Contractele colective de munca se pot încheia si în cazul salariatilor, institutiilor bugetare (al celor încadrati în contracte individuale de munca). Dar, tinând seama de specificul finantarii unitatilor si institutiilor publice (de la buget), nu se pot negocia prin contractele colective clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale (durata concediului de munca, nivelul salariului, etc.).

Contractele colective de munca se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de

activitate si la nivel national.

Contractele colective de munca se pot încheia si la nivelul unor grupuri de angajatori,

denumite în continuare grupuri de angajatori.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.

Natura juridicasi reprezentarea partilor

Sub aspectul naturii sale juridice Contractul colectiv de munca este concomitent:

- Act juridic bilateral, un contract din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor; este un contract numit, solemn sinalagmatic, oneros, cu prestatii succesive în principiu comutativ;

- Izvor de drept, care se încadreaza în categoria de exceptie a normelor juridice negociate.

- Este general (vizeaza raporturile de munca pentru colectivul de salariati si nu pentru un salariat determinat);

- Este permanent (se aplica de un numar nedefinit de ore pe perioada valabilitatii sale);

Un alt aspect al contractului colectiv de munca este reprezentarea partilor contractului si anume: patronul si salariatii.

A) Patronul

- La nivel de unitate, prin organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare, dupa caz;

- La nivel de grup de unitati, de ramura si la nivel national, prin asociatiile patrimoniale legal constituite si reprezentative.

B) Salariatii.

- La nivel de unitate, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative; acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentatii alesi ai salariatilor.

Negocierea colectiva si campul de aplicare al contractelor colective de munca

Normele Organizatiei Internationale a Muncii nu obliga nici la negocierea colectiva si nici la încheierea contractului colectiv de munca. Cu toate acestea, în sistemul legislatiei române a muncii, ca si în alte tarii în anumite conditii, negocierea colectiva este obligatorie astfel:

- Negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului în care angajatorul are încadrati mai putin de 21 de salariati.