Contractul Colectiv de Munca

Contractul colectiv de munca

1. Notiuni introductive cu privire la contractul colectiv de munca

În dreptul nostru civil, respectiv în Codul civil, termenii de contract si conventie sunt sinonime. Sub aspect istoric, legea (din 1929, Codul muncii din 1950 si cel din 1973, Legea nr. 13/1991, Legea nr. 130/1996 si Codul muncii din 2003), a utilizat si utilizeaza de regula, terminologia de contract colectiv de munca (CCM).

Contractul colectiv de munca, este conform art. 236 alin. 1 din Codul muncii si art.1 din Legea nr. 130/1996 Conventia încheiata în forma scrisa între patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate sau alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Prin patron, conform art. 1 alin. 2 din lege, modificat implicit de art. 3 din Legea nr. 507/2002 se întelege persoana juridica (regiile autonome, societatii comerciale si celelalte persoane juridice) care folosesc forta de munca salariata; în art. 1 alin. 3, se precizeaza ca persoanele juridice care angajeaza salariati sunt denumite în lege si unitati.

Scopul încheierii contractului de munca colectiv este promovarea unor relatii de munca echitabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor de interese si mai ales, evitarea declansarii grevelor.

Contractele colective de munca se pot încheia la nivelul unitatilor ramurilor si la nivel national, sau la nivelul unor grupuri de societati comerciale si regii autonome, denumite în art. 240 alin. 2 din Codul muncii, grupuri de angajatorii.

Având în vedere textul art. 10 alin.1 si 2 din legea nr. 130/1996 rezulta ca încheierea contractelor colective de munca, indiferent de nivel, nu este obligatorie.

Asadar, partile sunt libere sa încheie sau nu contractul de munca colectiv.

În marea majoritate a tarilor dezvoltate din punctul de vedere economic, încheierea CCM nu are caracter obligatoriu. Exceptie de la aceasta situatie o reprezinta sistemul american.

Si în Europa Occidentala încheierea CCM ramâne exclusiv la dispozitia partenerilor sociali.

Contractele colective de munca se pot încheia si în cazul salariatilor, institutiilor bugetare (al celor încadrati în contracte individuale de munca). Dar, tinând seama de specificul finantarii unitatilor si institutiilor publice (de la buget), nu se pot negocia prin contractele colective clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale (durata concediului de munca, nivelul salariului, etc.).

2. Natura juridica si reprezentarea partilor

Sub aspectul naturii sale juridice Contractul colectiv de munca este concomitent:

- Act juridic bilateral, un contract din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor; este un contract numit, solemn sinalagmatic, oneros, cu prestatii succesive în principiu comutativ;

- Izvor de drept, care se încadreaza în categoria de exceptie a normelor juridice negociate.

Contractul colectiv de munca are urmatoarele caracteristici:

- Este general (vizeaza raporturile de munca pentru colectivul de salariati si nu pentru un salariat determinat);

- Este permanent (se aplica de un numar nedefinit de ore pe perioada valabilitatii sale);