Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național

1 Definiţia contractului colectiv de muncă

În literatura juridică de specialitate, de-a lungul timpului până în prezent, s-au dat mai multe definiţii contractului colectiv de muncă, s-a considerat că el este:

• un regulament care stabileşte între două grupuri sociale un fel de lege in conformitate cu care vor trebui să fie încheiate pe viitor contractele individuale de muncă;

• acordul scris şi în prealabil negociat, încheiat intre partenerii sociali, la diferite niveluri, care urmăreşte crearea unui cadru general şi unitar de desfăşurare a relaţiilor de muncă şi care se referă la condiţiile de muncă, precum şi la orice alte aspecte convenite de părţi în legătura directă sau indirectă cu relaţia de muncă;

Actele normative care l-au reglementat au definit contractul de muncă astfel:

o convenţia scrisă privitoare la condiţiile de muncă şi salarizare încheiat, pe de o parte, de unul sau mai mulţi întreprinzători, de grupări sau asociaţii ale acestora şi pe de altă parte, de asociaţiile profesionale sau grupările de salariaţi;

o convenţia încheiată în formă scrisă între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile colective de muncă

Noţiunea considerată adecvată este cea de „convenţie colectivă de muncă” pentru că numai aceasta poate avea forţa şi efectele unui act normativ. Contractul prin esenţa lui, este un act individual, şi, în consecinţă, creează situaţii juridice individuale. El stabileşte o stare juridică concretă, particulară, care nu interesează decât părţile contractante.

Contractul pe care îl analizăm este colectiv, datorită sferei de persoane asupra cărora işi produce efectele. Regula este că orice act juridic nu poate nici să vatăme şi nici să profite altor persoane decât celor pe care l-au încheiat (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest), cu toate acestea, efectele contractului colectiv de muncă se extind asupra tuturor salariaţilor (inclusiv a acelora angajaţi ulterior încheierii lui) şi angajatorilor la care se referă, nu numai asupra celor care au participat la încheierea sa.

Art. 241 alin. 1 din Codul muncii prevede : clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:

a) Pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b) Pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;

c) Pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;

d) Pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Scopul încheierii contractelor colective de muncă este promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor de interese şi, mai ales, evitarea declanşării grevelor.

2. Natura juridică a contractului colectiv de muncă

Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este concomitent:

Act juridic bilateral, un contract, din care izvorăsc drepturi şi obligaţii reciproce ale părţilor; este un contract numit, solemn, sinalagmatic, oneros, cu prestaţii succesive, în principiu comutativ;

Izvor de drept care se încadrează în categoria de excepţie a normelor juridice negociate.

Contractul colectiv de muncă reprezintă un izvor de drept deoarece:

- Are caracter general, pentru că reglementează în mod uniform condiţiile de muncă ale unei întregi mase de lucrători;

- Este abstract, pentru că nu reglementează situaţia unui anume lucrător individual, ci a tuturor lucrătorilor;

- Este permanent, deoarece se aplică de un număr nedefinit de ori pe perioada valabilităţii sale;

- Este obligatoriu, întrucât contractele individuale de muncă încheiate cu nesocotirea dispoziţiilor sale sunt nule de drept.