Contractul de Antrepriză

Capitolul I. Noţiune şi caractere juridice

1.1. Notiune

Potrivit articolului 1851 din noul cod civil, „ prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ“.

Noţiunea de antrepriză este generală, astfel încât pe baza acestui contract se execută lucrări de construcţii, lucrări de instalaţi, prestări servici; reguli referitoare la antrepriză se aplică, în lipsa unor reglementări speciale sau în completarea lor şi lucrărilor intelectuale ( meditaţii, consultaţii profesionale)¹.

Esenţa contractului de antrepriză, indiferent de lucrările realizate prin intermediulsău, constă în faptul că antreprenorul se obligă faţă de client să execute o anumită lucrare şi să-i predea rezultatul acesteia, efectuând lucrarea pe riscul său.

1.2. Delimitarea de alte contracte

Contractul de antrepriză se aseamănă cu alte contracte ( de muncă, de locaţiune, de vânzare-cumpărare, de mandat, şi de depozit), astfel încât este necesar să fie arătate elementele de deosebire faţă de aceste contracte, pentru a fi stabilit regimul juridic aplicabil.

a) Deosebirile dintre contractul de antrepriză şi contractul de muncă sunt următoarele:

- antreprenorul este plătit pentru rezultatul muncii sale, iar angajatul după cantitatea şi calitatea muncii depuse, independent de rezultat.

- antreprenorul se bucură de independenţă juridică în privinţa modului de executare a lucrării, organizând munca după aprecierea sa şi efectuând-o pe propriul său risc², în timp ce angajatul este încadrat într-un colectiv de muncă, fiind supus unui regulament de ordine interioară, patronul având asupra lui un drept de control şi dirijare.

- clientul nu răspunde de pagubele cauzate de antreprenor terţilor, spre deosebire de patron, care, în baza contractului de prepuşenie, răspunde în calitate de comitent faţă de terţi de faptele angajatului său.

b) Contractul de antrepriză se deosebeşte faţă de contractul de locaţiune prin aceea că în timp ce locaţiunea asigură folosirea temporară a unui lucru în schimbul unui preţ (chirie), antrepriza are ca obiect executarea unei lucrări în schimbul unui preţ stabilit în raport cu rezultatul ei.

c) Dacă antreprenorul se obligă să procure, pe lângă munca sa, şi materialul necesar pentru confecţionarea lucrului ce face obiectul contractului, atunci operaţiunea juridică se aseamănă cu vânzarea unui lucru viitor.

Potrivit articolului 1855 din noul Cod civil, „ contractul este de vânzare, iar nu de antrepriză atunci când, potrivit intenţiei părţilor, executarea lucrării nu constituie scopul principal al contractului, avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate“.

Calificarea juridică a contractului va depinde de intenţia părţilor. Contractul va fi calificat antepriză, dacă din intenţia părţilor rezultă că procurarea materialelor de către antreprenor nu constituie decât o clauză accesorie a contractului, al cărui obiect principal este realizarea lucrării, privită ca rezultat. Dimpotrivă, dacă materialul procurat este elementul esenţial al contractului, depăşind vădit valoarea muncii, atunci este vorba despre vânzarea unui lucru viitor¹.

d) Antrepriza se deosebeşte de mandat, întrucât are ca obiect săvârşirea unor fapte materiale, iar nu a unor acte juridice, iar antreprenorul nu are puterea de a-l reprezenta pe client, contractele încheiate de el cu terţii neproducând efecte faţă de client.

e) Antrepriza se aseamănă cu depozitul, dacă lucrarea se execută cu materialul clientului, predat de antreprenor. Pe timpul cât materialele se află la el, antreprenorul răspunde pentru păstrarea lucrurilor sau a materialelor respective, ca un depozitar, însă obligaţia sa principală este de prelucrare a materialelor, iar nu de păstrare a lor.

Pentru calificarea naturii juridice a contractului este necesar să se determine dacă efectuarea lucrării sau păstrarea lucrului formează conţinutul principal al contractului.

1.3. Caractere juridice

Contractul de antrepriză este un contract sinalagmatic ( bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu executarea succesivă şi consensual.

La antrepriza de lucrări publice, care se pot contracta numai pe baza unei licitaţii publice, antrepriza are caracter solemn, fiind prevăzute de lege forme speciale pentru validitatea contractului.

În cele mai multe cazuri, antrepriza este un contract încheiat intuitu personae, întrucât clientul încredinţiază lucrarea unui anumit antreprenor, în considerarea calităţilor sale personale.

Acest caracter se referă însă, de regulă, numai la organizarea şi conducerea lucrărilor, iar nu şi la executarea lor efectivă; antreprenorul este obligat să execute personal lucrarea numai dacă există clauză contractuală în acest sens sau aceasta este subînţeleasă din împrejurările cauzei