Contractul de antrepriză

CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ

I.) Noţiunea şi condiţiile închierii contractului.

1. Notiune. În baza contractului de antrepriză, una dintre parţi, numita antreprenor, se obligă să execute pe riscul său şi în mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client în schimbul unui preţ.Întrucât Codul civil defineşte antrepriza prin referire la un "preţ determinat" , în cazul lucrărilor de mare amploare, contractul este nul dacă preţul nu este determinat sau cel puţin determinabil în momentul încheierii contractului, instanţa neavând dreptul să stabilească preţul, aşa cum nu este competentă nici să modifice preţul convenit de părţi. În schimb, în cazul lucrărilor de mai mică importanţă, se admite ca determinarea preţului nu condiţionează încheierea contractului, prezumându-se acceptarea de catre client a preţului practicat de antreprenor, în caz de exagerare hotărând instanţa. Aceasta spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, care este lovit de nulitate în lipsa preţului determinat sau determinabil în momentul încheierii contractului.

În toate cazurile însă, preţul (stabilit într-o sumă de bani sau o altă prestaţie), este un element esenţial al antreprizei. În lipsa lui (serviciu gratuit), contractul nu mai este de antrepriză, ci un act dezinteresat (contract cu titlu gratuit), dar nu liberalitate, nefiindu-i aplicabile regulile speciale pentru aceasta din urma categoriei de acte juridice (reducţiune, raport, revocare şi alte reguli caracteristice numai liberalităţilor).

Antrepriza prezintă o importanţă practică deosebită, întrucât pe baza acestui contract se execută lucrări de mare valoare şi importanţă (construire de cladiri, lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii etc.) şi, mai frecvent, aşa-numitele prestari servicii (confectionarea sau repararea obiectelor de uz personal ori de uz casnic etc.). Regulile referitoare la antrepriză se aplică - în lipsa unor reglementări speciale sau în completarea lor - şi lucrarilor (activităţilor) intelectuale, de exemplu, meditaţii, consultaţii profesionale, inclusiv juridice (date de notari publici, avocati -art.8-9 din Legea nr.36/1995 şi art.3 din Legea nr.51/1995 - mai puţin reprezentarea judiciară, care este o variantă de mandat).

2. Deosebiri faţă de alte contracte. Datorită faptului că antrepriza se aseamănă cu anumite contracte, este necesar să o deosebim de aceste contracte (de muncă, locaţiune, vânzare, mandat şi depozit), întrucât regulile aplicabile sunt diferite (de exemplu, obligaţia de garanţie pentru vicii, raspunderea în caz de neexecutare, suportarea riscurilor etc.).

a) În baza contractului de munca, salariul se plateşte după cantitatea şi calitatea muncii depuse. În cazul antreprizei, se plateşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului.

Salariatul îşi execută obligaţiile de serviciu fiind în dependenţă -subordonare juridică - totală faţă de patron şi obligat să respecte regulile stabilite de acesta (regulament de ordine interioară, program de lucru etc.). Stabilindu-se un raport de prepusenie, comitentul răspunde faţă de terţi pentru faptele persoanei încadrate în muncă (prepus), conform art.1000 alin.3 C.civ. În schimb, antreprenorul (care - spre deosebire de salariat - poate fi şi comerciant) se bucură de independenţa juridică cât priveşte modul de executare a lucrării în conformitate cu comanda primită de la client (proiecte, planuri, masuri sau alte directive). În virtutea acestei independenţe, el este liber să încredinteze executarea efectiva (materială) a lucrării - sub îndrumarea sa nemijlocită, personală - unor lucrători, inclusiv subantreprenori. El organizează munca dupa aprecierea sa şi, spre deosebire de contractul de muncă, o efectuează pe propriul său risc. Întrucât antreprenorul pastrează toată independenţa în executarea lucrării şi între parţile contractante nu se creează raport de subordonare (prepusenie), clientul nu răspunde de pagubele cauzate de antreprenor sau lucrătorii săi terţilor şi, bineinteles, nici de pagubele pe care le-ar putea suferi antreprenorul său lucratorii din cauza accidentelor survenite în cursul executării lucrării.