Contractul de asigurări - dreptul asigurărilor

I. Scurt istoric – Asigurarile in Romania

Dorinta omului de a proteja familia si patrimoniul s-a materializat, ca urmare a organizarii stiintifice a solidaritatii umane, în asigurare. Aceasta presupune acordarea unei indemnizari financiare victimelor unor evenimente, precum catastrofe naturale, accidente.

Prima institutie care a care a avut ca obiect de activitate asigurarea a fost intemeiata de Asociatia Meseriasilor din Brasov. In partea de sud a tarii – vechiul Regat – in 1871 lua fiinta prima societate de asigurari: “Dacia”. Inca de atunci domeniul asigurarilor a luat amploare, astefel ca dupa 1990 in baza Legii nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor; a Legii nr. 136/1995 si a Legii nr. 32/2000 privind asigurarea si respingerea, s-au infintat nenumarate societati de asigurare cu capital privat.

II. Contractul de asigurare – jurisprudenta si definitie

Noul Cod Civil (octombrie 2011) prevede la art. 2199 alin. 1 : “Prin contractual de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se oblige sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se oblica ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.” Iar la acelasi articol alin. 2 se prevede: “Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractual pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pentru bunuri sau activitati ale acestuia si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.”

Legea nr. 136/1995 defineste contractual de asigurare: Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succesiva, prin care asiguratul se oblige sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de asigurare, in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata, in limitele convenite, precum si onorarea obligatiilor de raspundere civil ce revin asiguratilor fata de terti.

III. Caractere juridice

Din definitia contractului de asigurare, de mai sus precizata, reies urmatoarele caracteristici ale contractului:

1. Contract consensual – este necesarea doar forma scrisa ad probationem de aici rezultand ca e necesar doar simplul acord de vointa al partilor (Legea 136/1995 Art. 10) neputand fi dovendite existenta si continutul contractului cu martori.

2. Contract sinalagmatic – partile au obligatii reciproce si independente una fata de cealalta. In principal, asiguratorul se oblige ca, la producerea unui risc asumat prin contractual de asigurare, sa plateasca o despagubire (in cazul asigurarii de bunuri sau de raspundere civila) sau suma asigurata (indemnizatia de asigurare in cazul asigurarii de persoane).

3. Contract aleatoriu – la incheierea contractului nu se cunoaste intinderea obligatiilor, efectele acestuia depinzand de un eveniment viitor si incert.

4. Contract cu executare succesiva – presupune mai multe prestatii pe perioada de valabilitate a sa. Asiguratorul continua sa acorde protective asiguratului prin acoperirea riscului, iar asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele prevazute.

5. Contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj, un castig in urma incheierii contractului de asigurare. Astfel, asiguratul se oblige sa plateasca (in schimbul protective materializate, in cazul producerii evenimentului asigurat) o prima asiguratorului, iar acesta din urma se oblige ca, la producerea riscului asigurat (in schimbul primelor de asigurare incasate) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii suma asigurata.

6. Contract unic – pe intreaga sa durata contractual de asigure este unic, chiar daca se presupune o impartire pe termene periodice. Aceasta fractionare are in vedere modul de plata a primei, neputandu-se intelege ca se divizeaza contractual in cate perioade de asigurare ar fi prevazute.

7. Contractul implica buna credinta - pe de o parte,din partea asiguratului,cu ocazia perfectarii asigurarii,apoi in legatura cu realitatea pagubelor reclamate, penrtu stabilirea despagubirii;pe de alta parte,din parte societatii de asigurare, in legatura cu clauzele impuse,raspunderea asumata,modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii.

IV. Conditiile de valabilitate a contractului de asigurare

Exista un set de conditii care stau la baza contractului de asigurare fara de care acesta ar deveni nul; acestea sunt:

1. Capacitate de a contracta – persoana juridica (societatea de asigurari) are capacitate de a incheiea contracte de asigurari direct prin conducatori sau indirect prin reprezentanti. Asiguratul trebuie sa aibe, deasemenea capacitate de exercitiu (o dobandeste la varsta de 14 ani cand e capacitate de exercitiu restransa, si la 18 ani are capacitate deplina de exercitiu).

2. Consimatamantul si cauza sunt guvernate de regulile de drept comun.

3. Obiectul contractului de asigurare il formeaza prestatiile pe care partile si le datoreaza: plata primei si suportarea riscului prin plata indemnizatiei.

4. Forma contractului este, conform art. 10 din L. 136/1995, cea scrisa.

V. Obiectul contractului de asigurare

Obiectul unui contract de asigurare este format din obligatiile pe care partile le au una fata de cealalta, ca urmare a incheierii contractului. Astfel, asiguratul este obligat sa plateasca o prima asiguratorului (aceasta prima fiind calculate la valoarea riscului acoperit prin polita de asigurare), totodata mai este obligat sa combata riscul, sa anunte producerea riscului asigurat, sa furnizeze orice fel de informatie pe care asiguratorul o cere in legatura cu producerea evenimentului, etc. Dar si asiguratorul este obligat, la randul lui, ca la producerea riscului, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii suma asigurata, sa-l informeze pe asigurat despre clauzele si conditiile la care va fi supus dupa incheierea contractului, etc.