Contractul de Comerț Internațional

1. NOŢIUNE

Schimburile sau prestările de lucrări sau servicii se concretizează sub forma unui contract comercial internaţional, care generează raporturi juridice între parteneri din ţări diferite. Aşadar, transpunerea juridică a oricărei tranzacţii internaţionale o constituie contractul , care poate fi definit ca fiind un act juridic încheiat prin acordul de voinţă a două sau mai multe persoane cu scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.

Pentu ca un contract să fie considerat contract comercial internaţional este necesar ca acesta să se caracterizeze prin internaţionalitate, adică să conţină elemente de extraneitate, cum sunt: una din părţile contractante să fie un străin, plata preţului să se facă într-o valută, etc.

I. CLASIFICARE

Clasificarea are importanţă asupra regimului juridic al contractului. Contractele se împart astfel:

a. După natura subiectelor :

1) Contracte încheiate între state şi persoane fizice şi persoane juridice din alte state. Acestea sunt contractte mixte şi sunt supuse, de regulă, lergii în vigare în statul parte şi litigiile se judecă la instanţa judecătoreasca din statul respectiv. Pentru adoptarea altei soluţii, în mod expres statul terbuie să renunţe la imunitatea de jurisdicţie. În materie, pe baza Convenţiei de la Washington din 1964 este organizat un arbitraj pentru soluţionarea litigiilor ce decurg din aceste contracte. Acest arbitraj îşi are sediul la Washington.

2) Contracte încheiate între parteneri, persoane fizice şi persoane juridice provenind din diferite state.

b. În raport cu efectele pe care le generează contractele:

1) Constitutive: contracte prin care se creează pe seama părţilor sau pe seama unui terţ anumite drepturi subiective până atunci inexistente în patrimoniul titularului lor. Exemple: contractul de mandat comercial internaţional, contractul internaţional de depozit regulat, contractul de transport internaţional de mărfuri. (În general, contractele având ca obiect prestările de servicii sunt generatoare de drepturi de creanţă).

2) Translative de drepturi: produc ca efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul. Excelează în acest caz contractul de vânzare comercială internaţională, sau contractul de schimb, care, în conţinutul operaâiunilor de contrapartidă se prezintă în forme variate şi complexe, comportă un dublu transfer de proprietate înter copermutanţi cu privire lamărfurile ce formează obiectul unei astfel de operaţiuni.

3) Declarative de drepturi: acelea prin care se constată şi se confirmă existenţa unor dreepturi ale părţilor. Sunt mai rar întâlnite în practica de comerţ internaţional. Exemplu: tranzacţia care este un contract sinalagmatic ce produce concesii reciproce consimţite de părţi în vederea stingerii unui diferend existent între ele sau a prevenirii declanşării unui diferend iminent. Trăsătura esenţială a tranzacţiilor o constituie reciprocitatea concesiilor .

c. În funcţie de modul de executare :

1) Cu executare instantanee: au ca obiect una sau mai multe prestaţii care se duc la îndeplinire imediat, instantaneu, dintr-o dată. Astfel de contracte sunt relativ rar întâlnite în comerţul internaţional.

2) Cu executare succesivă: obligaţiile părţilor, sau cel puţin obligaţia ce incumba uneia dintre ele comportă o executare în timp printr-o serie de prestaţii de acelaţi fel repetate la nivele de timp regulate sau neregulate. Exemplu: contractul de leasing internaţional.

3) Cu executare continuă: obligaţiile izvorâte din asemenea contracte pot fi aduse la îndeplinire numai printr-o activitate neîntreruptă desfăşurată de debitor pe întreaga durată a contractului. Exemlu: contractul internaţional de furnizare a energiei electrice sau a gazelor naturale.

d. După corelaţia ce există între ele :

1) Contracte principale: toate acele convenţii care nu au o existenţă şi o valoare juridică de sine-stătătoare, şi nu depind de vreun alt contract. Majoritatea contractelor comerciale internaţionale sunt principale. Exemple: transportul internaţional de mărfuri, vânzarea comercială internaţională, mandatul comercial internaţional.

2) Contracte accesorii: toate acele convenţii care nu au o existenţă şi o valoare juridică de sine-stătătoare, si depind de existenta altui contract principal. Exemple: contractul de gaj comercial, fideiusiunea bancară, etc.

e. După obiectul obligaţiilor pe care le generează:

1) Contracte ce dau naştere la obligaţii de a da (dare), adică contracte translative de drepturi reale, precum şi toate cele ce comportă o contraprestaţie pecuniară, exemplu: plata preţului, plata unui comision sau plata unei chirii.

2) Contracte din care rezultă obligaţia de a face (facere) cum sunt: contractele de executări de lucrări sau cele de prestări servicii în întreaga lor diversitate (consulting, transport, comision, mandat, etc.)

3) Contracte care generează obligaţia de a nu face (non facere): de exemplu, celeîn care există obligaţia de a nu face concurenţă

f. După existenţa reglementărilor în materie :

1) Contracte numite; în legislaţiile naţionale sau în instrumentele internaţionale există anumite reglementări privind vânzarea internaţională, intermedierea, transportul, etc.

2) Contracte nenumite – nu există reglementări nici în legislaţiile naţionale, nici în instrumentele internaţionale. Exemple: contractul de know-how, contractul de engineering, contractul de factoring, etc.

g. După structura contractului:

1) Contracte clasice simple: cuprind o unică operaţiune juridică; exemple: vânzarea, comisionul, etc.

2) Contracte moderne şi complexe – cuprind mai multe operaţiuni juridice, cum ar fi: contractul de turism, contractul de leasing, contractul de concesiune exclusivă, ş.a.

h. După durată, contractele se împart:

1) Contracte de scurtă durată, încheiate între parteneri pe un an;

2) Contracte de durată medie încheiate înter parteneri pe o durată de 5-8 ani

3) Contracte de lungă durată, convenite de parteneri pe un timp de 20-25 de ani şi peste. Această clasificare are consecinţe pe planul conţinutului contractului si al clauzelor acestora.

i. După obiectul lor:

1) Contractul de comerţ intern;

2) Contractul de comerţ internaţional;