Contractul de franciză

Aflata intr-o continua expansiune si in Romania, franciza se intrevede ca o reteta legala care permite „copierea” unei afaceri de succes. Franciza, in intelesul sau larg, reprezinta reteaua care leaga titularul afacerii de succes de comerciantii interesati in dezvolatrea propriei afaceri. Mijlocul juridic care asigura legatura este contractul de franciza.

Desi clauzele sale sunt o combinatie de clauze specifice mai multor tipuri de contracte, cum sunt contractul de inchiriere, contractul de asociere in participatiune, contractul de know-how sau contractul de munca, contractul de franciza are un statut juridic autonom, bucurandu-se de reglementari specifice proprii.

In sistemul de drept romanesc cadrul juridic care trebuie respectat la redactarea contractului de franciza este reprezentat de Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, republicata in Monitorul Oficial nr. 180 din 14 mai 1998 („Legea”).

Legea nu defineste contractul de franciza, ci doar franciza ca tehnica de comercializare. Am putea defini contractul de franciza ca fiind acel contract prin care francizorul se obliga sa puna la dispozitia francizatului un nume comercial, insemne comerciale si un know-how verificat, asistenta tehnica si comerciala, pentru ca francizatul, in schimbul platii unei redevente, sa poata exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului.

Este de retinut faptul ca francizorul transmite numai dreptul de folosinta asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial, insemnele comerciale si know-how-ul), iar nu dreptul de proprietate asupra acestora.

Conform Legii, francizorul este un comerciant, titular al drepturilor asupra unei marci inregistrate care asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate, dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, care utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsului, iar beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de catre francizor, care adera la reteaua de franciza.

Urmarind structura Legii, in prezentarea noastra vom distinge o faza precontractuala (A), o faza contractuala (B) si o faza postcontractuala (C).

(A) Faza precontractuala

Aceasta este perioada primordiala a procesului de francizare, cand francizorul face publice anumite informatii despre afacere cu scopul selectiei de francizati, iar francizatii „aleg” francizorul pe baza informatiilor care li se pun la dispozitie.

Candidatii la franciza trebuie sa actioneze dinamic si sa isi creeze o imagine reala asupra capacitatii proprii manageriale si financiare de integrare in reteaua de franciza, informandu-se asupra modalitatilor practice de exploatare a unui fond de comert in franciza.

Pentru obtinerea informatiei complete, francizorul este obligat sa puna la dispozitia francizorului datele despre (i) experienta dobandita si transferabila, (ii) conditiile financiare ale contractului (iii) elementele care permit francizatului sa faca calculul rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul financiar, (iv) obiectivele si aria exclusivitatii acordate, precum si (v) durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii si cesiunii drepturilor contractuale.

Publicitatea relativa procesului de selectie trebuie sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu contina informatii eronate, iar documentele publicitare care prezintã rezultatele financiare previzionate ale unui francizat trebuie sã fie obiective si verificabile