Contractul de franciză

Istoric

Contractual de franciza este un contract asemanator celui de concesiune comerciala (aparut in dreptul continental-european); a luat nastere si cunoastere o mare dezvoltare in S.U.A., unde a aparut cu multe decenii in urma, cand legislatia antitrust a interzis distribuirea marfurilor (automobile in acel moment) de catre insusi producatorul lor; vanzarea catre consumatorul direct a fost concesionata unor societati comerciale specializate in desfacere, concesiune ce constituie insusi obiectul franchisingului (franciza in dreptul roman);

In Romania este in vigoare Legea nr. 70/1998 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei.

Definitie

Conform legii 79/98, ,,Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau persoane juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie, un serviciu".

Este contractul care consta din acordarea de catre un comerciant (FRANCIZOR) producator sau prestator de servicii, a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii si de a beneficia de un sistem de relatii ce contine marca, semnele, know-how-ul si asistenta sa, unui alt comerciant (persoana fizica sau persoana juridica), numit beneficiar, in schimbul unui pret.

Plata cuprinde o suma fixa, taxa de intrare in retea; si plata unei redevente pentru utilizarea marcii, know-how-ului (franchise fee).

Partile contractante sunt furnizorul si beneficiarul.

Francizorul este un comerciant care:

- este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate;

- confera beneficiarului dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

- asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate si o asistenta tehnica si comerciala pe durata contractului;

- utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, pentru cercetare, publicitate, marketing, in vederea intaririi retelei de franciza.

Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau persoana juridica, selectionat de francizor care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza.

Know-how-ul reprezinta ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, modelelor, retelelor, procedurilor care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.

Contractul de know-how este contractul prin care o persoana detinatoarea unui know-how (denumita cedent, furnizor sau comunicant de know-how) comunica unei alte persoane, numita beneficiar, un ansamblu de cunostinte tehnice, ce alcatuiesc know-how-ul, in schimbul unui pret convenit. Cand se pastreaza de catre comerciantul cedent dreptul de dispozitie, transmitand beneficiarului doar folosinta cunostintelor, contractul poarta denumirea de licenta de know-how.

Spre deosebire de inventie, know-how-ul sau savoire faire-ul nu implica neaparat conditia noutatii absolute. Know-how-ul poate contine cunostinte nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, deci o noutate subiectiva.

Know-how-ul se poate concretiza fie intr-o cunostinta sau perfectionare tehnica, model nou, formula noua, dar si din alte domenii decat cel tehnic, de exemplu, o metoda de administrare a societatii comerciale, o noua formula de comercializare a produselor etc.

Reteaua de franciza cuprinde un ansamblu de raporturi contractual intre francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.

Principiul omogenitatii retelei implica egalitatea de tratament intre beneficiarii aceleiasi retele francizate, constand in oferirea de conditii similare: acelasi ,,pachet francizabil" (Ex. ,,lifreding" = licensing, franchising, export si direct investment cuprinzand deci ,,fabricatie, marketing, management"), iar pe de alta parte a stabili taxele de intrare in retea, a taxei de publicitate, a redeventelor.

Contractul poate fi bilateral, patrimonial, intuitu personae si consensual.

In comparatie cu contractul de concesiune prin care o parte, concedentul, transmite celeilalte parti, concesionarul, spre administrare rentabila, pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, o activitate economica, un serviciu public, un activ sau un teren apartinand proprietatii publice a statului.

Asemanare:

- transmiterea termporara a folosintei unor drepturi, (respectiv dreptul de administrare in cazul concesiunii si a unor drepturi de proprietate intelectuala in cazul francizei).

Deosebiri:

- concesionarul aplica strategii proprii si metode, beneficiarul de franciza se bucura de asistenta francizorului, beneficiind de transmiterea permanenta a know-how-ului;

- clauzele privind licenta de marca sau alte semen distinctive sunt de esenta francizei, clauza de exclusivitate fiind de esenta contractului de concesiune exclusiva, putand lipsi la franciza;

- prin concesiunea exclusiva intelegand un contract prin care concesionarul primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite marfuri de un concedent, pentru a le comercializa in nume propriu, franciza nu este intotdeauna un contract de distribute, putand imbraca forma francizei industriale (de produse) sau de servicii.

Nu este o activitate ce se poate confunda cu filiala sau sucursala, francizorul si beneficiarul ramanand doua persoane distincte din punct de vedere economic si juridic.

Beneficiarul nu este nici salariat al francizorului pentru ca fiecare este titularul unei afaceri proprii, fiind comercianti independent.