Contractul de Leasing - Contractul de Franchising

CAPITOLUL 1 :Contractul de lesing

Secţiunea I

Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de leasing

Noţiunea

Leasingul este privit ca o operaţie juridică triunghiulară prin care o persoană cumpără un bun spre a-l închiria ulterior altei persoane care la finele contractului de locaţiune are dreptul să exercite o opţiune între trei posibilităţi, şi anume: de a continua raportul juridic de locaţiune; de a rezilia contractul respectiv ori de a cumpăra bunul ce-i fusese închiriat.

Cadrul legal al leasingului este oferit de Legea cu privire la leasing şi Codul civil. Potrivit legii , contractul de leasing este contractul în a căruia bază o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing), achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale (art.3). O noţiune asemănătoare pentru contractul de leasing este redată în Codul civil, potrivit căruia prin contractul de leasing, o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să asigure posesiune şi folosinţa temporară a unui bun, cumpărat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rate de leasing) (art.923 alin.(1)).

În mod schematic, operaţiunea de leasing se prezintă în felul următor: persoana fizică sau juridică (beneficiar) are nevoie de un bun, dar nu dispune de bani suficienţi pentru a-l procura. În acest scop, el se adresează cu o cerere unei companii de leasing, în care descrie bunul pe care vrea să-l achiziţioneze. Compania de leasing, înainte de a-şi da acordul, studiază dacă afacerea va fi rentabilă pentru ea. Dacă da, va recurge la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu producătorul, iar bunul astfel procurat îl va transmite beneficiarului, în temeiul unui contract de locaţiune (leasing).

Comparativ cu legislaţia altor state, definiţia contractului de leasing prevăzută de Legea cu privire la leasing este una dintre cele mai exacte şi corecte. Pentru comparaţie, definiţiile contractului de leasing din Legea cu privire la leasing a Federaţiei Ruse, dar şi a Ucrainei, nu prevăd dreptul de opţiune al locatarului, care, de fapt, ar trebui să stea la baza oricărui contract de leasing.

O varietate a leasingului îl reprezintă leasingul maritim prevăzut de Codul navigaţiei maritime comerciale. Din nefericire însă, leasingul navelor maritime în Republica Moldova este foarte slab dezvoltat, deoarece costurile de procurare a unei nave maritime sunt mari. Din acest considerent, comercianţii se orientează preponderent spre transportul auto şi feroviar. Pe viitor însă, leasingul navelor maritime ar putea deveni o afacere de succes. În contextul în care leasingul este reglementat de mai multe acte normative, apare întrebarea: dacă ia naştere un litigiu în legătură cu leasingul maritim, căreea dintre legi instanţa de judecată va trebui să-i acorde prioritate? Suntem de părerea că normele din Codul navigaţiei maritime comerciale urmează a fi aplicate în mod prioritar, iar cele din Legea cu privire la leasing şi Codul civil, în mod subsidiar (mai întâi Legea, după care Codul). Soluţia respectivă este cea mai reuşită, în caz contrar, există pericolul ca între actele normative să survină un conflict de norme.

Caractere juridice

Contractul de leasing este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, negociat şi cu executare succesivă.

În primul rând, contractul este unul consensual. Manifestarea voinţei părţilor în forma cerută de lege (forma scrisă) este suficientă pentru ca contractul să poată fi considerat încheiat. În cazul în care obiect al contractului de leasing îl constituie unul sau mai multe bunuri imobile (case, terenuri, construcţii etc.), alături de respectarea formei scrise, contractul va trebui înregistrat la oficiul cadastral în a cărui rază de activitate se află bunul.

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, pentru că ambele părţi se obligă reciproc şi cu titlu oneros, fiindcă ambele părţi urmăresc realizarea unui profit propriu, profit evaluat în bani. Locatorul primeşte ratele de leasing plătite periodic de către locatar, din care obţine şi un venit, iar locatarul beneficiază de folosinţa bunului pe perioada derulării contractului şi la sfârşit, dacă doreşte, poate răscumpăra bunul. În aşa mod, contractul de leasing este şi un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării contractului (inclusiv, periodicitatea achitării ratelor de leasing).

În principiu, textul contractului de leasing se negociază. Cel mai frecvent, părţile negociază asupra elementelor acestuia, cum sunt: obiectul, termenul, modalitatea achitării ratelor de leasing etc.

Secţiunea II

Elementele contractului de leasing

Părţile

Părţile contractului de leasing sunt locatorul şi locatarul.

Locatorul este persoana fizică sau juridică ce practică activitatea de întreprinzător şi transmite, în condiţiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului (art.5 lit.(a) Legea nr.59 din 2005 cu privire la leasing).

Se desprind următoarele caracteristici ale locatorului:

a) este persoană fizică sau juridică;

b) desfăşoară activitate de întreprinzător;

c) deţine bunul transmis în leasing cu drept de proprietate.