Contractul de Navlosire

Prin intermediul contractului de navlosire, navlosantul pune la dispozitia navlositorului pentru transport, o nava, parti din ea sau o incapere a ei. Dupa cum se vade acest contract difera de contractul de transport propriu-zis care fiind un transport executat cu navele de linii, presupune transportul de colete, marfuri cu bucata, in containere.

Contractul de navlosire in schimb, se incheie in cazul navigatiei tramp ( ce n-are un itinerariu fix si un orar precis ). Navele circula in cautarea de marfa si se opresc in porturile in care gasesc incarcaturi. In temeiul acestui contract se transporta mai ales marfuri de masa, in vrac, cu ocuparea spatiului de transport,partile stabilind portul de incarcaresipeceldedescarcare. Atunci cand contractul de navlosire prevede transportul unei incarcaturi complete sau punerea la dispozitie a unei nave in acest scop, contractul de navlosire este incorporat intr-undocument numit CharterParty(Ch./P.). La transportul de marfuri cu navele tramp, Ch. / P. este insotit de un conosament, la transportul cu navele de linie este obligatorie insotirea marfurilor de un conosament, Ch. / P.nefiind obligatoriu. In porturile romanesti este predominant contractul de navlosire, incheiat pentru folosirea intregii capacitati de transport a navei, a unei parti din ea sau a unei incaperi. Potrivit Conventiei Natiunilor Unite asupra tranporturilor pe mare ( 1978 ), carausul este orice persoana prin care sau in numele careia s-a incheiat cu un incarcator un contract de transport de marfuri pe mare. Caraus efectiv este orice persoana careia i s- a incredintat de catre caraus, efectuarea partiala sau in intregime a unui transport de marfuri. Potrivit aceleiasi conventii, incarcatorul este orice persoana care sau in numele careia ori din autoritatea careia s- a incheiat cu carausul un contract de transport de marfuri pe mare si include orice persoana care sau in numele careia ori din autoritatea careia marfurile sunt predate efectiv carausului. Destinatarul este persoana indreptatita sa preia marfurile in portul de destinatie.Prin vas se intelege orice nava folosita pentru transportul pe mare. Contractul de transport maritim de marfuri este acel contract prin care una din parti – o companie de transport naval ( navlosantul ) se obliga sa transporte marfuri dintr-un port in altul pe mare, iar cealalta parte – navlositorul (expeditorul) sa plateasca pretul stabilit(navlul). Revenind la contractul de navlosire , partile in acest contract sunt: • navlosantul (o companie de transport maritim) •avlositorul (expeditorul marfii). Contractul de navlosire da nastere unor drerpturi si obligatii pentru fiecare din parti. Se poate vorbi despre un drept al navlosantului la pretul stabilit ( navlu ) si despre un drept al navlositorului ( expeditor ) la transortarea marfii dintr-un port in altul pe mare,in siguranta, pentru care a incheiat contractul. Atunci cand vorbim despre obligatiile partilor rezultate din contractul de navlosire trebuie sa facem urmatoarea distinctie: A. 1.Obligatiile partilor pana la plecarea navei in cursa. 2.Problema staliilor, contrastaliilor, superstaliilor, si a despatch money 3.Obligatiile navlosantului in timpul calatoriei. 4.Obligatiile la sosirea navei in portul de destinatie.

B.

1.Obligatiile navlosantului.

2.Obligatiile navlositorului.

3.Obligatiile destinatarului.

Indiferent de criteriul de clasificare folosit, continutul obligatiilor este acelasi.

1.Obligatiile navlosantului

In primul rand, din contract rezulta urmatoarele obligatii pentru navlosant:

- A.obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita.

- B.obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate.

Ceea ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le presupune, dintre portul de incarcare si cel de destinatie.

- C.obligatia de a intreprinde masuri pregatitorii cu privire la nava si la incarcatura.

In ipoteza in care nava nu se afla in portul de incarcare, inainte de a porni catre acest port din portul in care se afla, trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli:

1. In momentul in care nava proneste in cursa catre portul de incarcare, comandantul ei este obligat sa notifice acest lucru agentului din portul de incarcare. Deasemeni el este obligat sa notifice data aproximativa a sosirii navei, principalele caractere tehnice, precum: lungime, latime, numarul hambarelor, dimensiunea lor, pescajul...

2. Ulterior, in timpul cursei, comandantul navei este obligat sa precizeze data si ora sosirii navei in portul de incarcare, prin avizari ulterioare – radiograme.

3.Agentul din portul de incarcare transmite incarcatorilor aceste date.

4.Incarcatorii pregatesc marfa si o depoziteaza in vederea incarcarii.

5. Minimum de zile in care trebuie facuta avizarea, inaintea sosirii navei in portul de incarcare este o chestiune stabilita pentru fiecare port de autoritatile portuare competente. In portul Constanta, avizarea trebuie facuta cu cel putin 3 zile inainte de sosirea navei in portuldeincarcare.

6. Neavizarea in termenul stabilit de autoritatile portuare ale portului de incarcare, atrage neincluderea sosirii navei respective in programul de lucru al portului. Ceea ce duce la concluzia ca avizarea sosirii navei in portul de incarcare este o problema de interes pentru ambele parti ale contractului de navlosire. Avizarea duce la includerea navei in programul de lucru al portului de incarcare, evitandu-se astfel stationarea navei ce este costisitoare. Pentru incarcator, avizarea are importanta de a-i acorda ragazul necesar pregatirii marfii si depozitarii ei in vederea inceperii imediate a incarcarii. De altfel, principiul aplicabil este marfa asteapta nava si nu invers. La sosirea in port, comandantul navei este obligat : 1.sa anunte organele portuare ( vamale, sanitare, de graniceri...) 2.sa solicite aprobarea de acostare ( “ libera practica “ ) 3.sa solicite aprobarea de a incarca in portul respectiv.