Contractul individual de muncă

I. Noţiunea şi specificul contractului individual de muncă

I. 1. Definiţia contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă este reglementat de art.10 din Codul muncii ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei renumeraţii denumite salariu.

Din această definiţie rezultă elementele acestui contract şi anume :prestarea muncii, salariul,subordonarea salariatului fată de patronul său si elementul temporal.

I. 2. Trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă se evidenţiază prin anumite trăsături.

a) Astfel, el este un act juridic pentru că reprezintă o manifestare de voinţă a două persoane în scopul stabilirii de drepturi şi obligaţii reciproce şi corelative ce alcătuiesc conţinutul raportului juridic de muncă.

b) Contractul individual de muncă este un act juridic bilateral, deoarece nu poate reuni decât voinţa a două părţi: salariatul şi angajatorul.

c) Contractul individual de muncă este contract sinalagmatic, având în vedere că părţile sale se obligă reciproc una faţă de cealaltă: salariatul să presteze o anumită muncă; angajatorul să plătească salariul.

d) Contractul individual de muncă este contract oneros şi comutativ, întrucât părţile realizează reciproc o contraprestaţie în schimbul aceleia pe care s-au obligat să o efectueze în favoarea celeilalte, ambele prestaţii fiind cunoscute ab initio la încheierea contractului, iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert.

e) Contractul individual de muncă este solemn, pentru a cărui încheiere valabilă este necesară îndeplinirea unei formalităţi. Astfel, nerespectarea formalităţii este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului individual de muncă.

f) Contractul individual de muncă are un caracter personal, fiind încheiat intuitu personae.

g) Contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă, prestaţiile reciproce şi corelative pe care le presupune fiind posibil de realizat numai în timp şi nu uno ictu (dintr-o dată).

h) Prin contractul individual de muncă, atât salariatul, cât şi patronul îşi asumă o obligaţie de a face, prestarea muncii şi plata ei.

i) Contractul individual de muncă este, în principiu, un contract neafectat de modalităţi;

II. Încheierea contractului individual de muncă

II. 1. Clasificarea condiţiilor la încheierea contractului individual de muncă

Pentru încheierea valabilă a contractului trebuie îndeplinite anumite condiţii legale. Aceste condiţii pot fi clasificate în mai multe categorii şi anume:

a) condiţii comune tuturor contractelor (capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza) şi condiţiile specifice dreptului muncii (existenţa postului, condiţiile de studii, condiţiile de vechime, starea de sănătate) ;

b) condiţii de fond şi condiţii de formă;

c) condiţii generale, aplicabile tuturor raporturilor juridice de muncă şi condiţiile speciale, aplicabile anumitor categorii de posturi sau funcţii;

d) condiţii anterioare, concomitente sau subsecvente

e) condiţii esenţiale şi condiţii neesenţiale.

II. 2. Capacitatea juridică

Capacitatea juridică

Capacitatea juridică în dreptul muncii începe la vârsta legală pentru a încheia un contract de muncă, atât în privinţa dreptului de muncă, cât şi în privinţa exerciţiului acestui drept.

Potrivit art.13 din Codul muncii, persoana fizică dobândeşte capacitatea de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Contractul individual de muncă încheiat cu un minor mai mic de 15 ani este nul absolut pentru incapacitate. Pentru perioada de la 15 la 16 ani, se prevede că: persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

Incompatibilităţi la încadrarea în muncă

Incompatibilităţi la încheierea contractului individual de muncă sunt acele limitări sau restrângeri ale capacităţii juridice, reglementate în mod expres şi restrictiv de lege în scopul ocrotirii persoanei sau al apărării unor interese generale ale societăţii , si pot fi : incompatibilităţi se referă la vârstă , incompatibilităţi ce se referă la măsurile de protecţie a femeilor şi tinerilor, in scopul interesului ocrotirii avutului public sau privat( nu pot fi încadraţi în funcţia de gestionar persoanele condamnate, inclusiv cei aflaţi în cursul urmăririi penale ori al judecăţii şi care nu au fost reabilitaţi), incompatibilităţi ce privesc îndeplinirea condiţiei unei reputaţii neştirbite, autoritate morală deosebită, probitate şi corectitudine , incompatibilităţi întemeiate pe prevederi ale legislaţiei penale

II. 2. 3. Capacitatea juridică a angajatorului

Potrivit art.14 din Codul muncii, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă. Cel ce încadrează în muncă - angajatorul - poate fi persoană juridică de drept public sau de drept privat, precum şi persoană fizică. Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă din momentul dobândirii personalităţii juridice, iar persoana fizică în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu.

II. 3. Consimţământul părţilor la încheierea contractului individual de muncă

Fiind un act juridic şi consensual, contractul individual de muncă se încheie prin consimţământul celor două părţi, persoana încadrată îşi exprimă în mod direct voinţa, reprezentarea fiind exclusă. Manifestarea de voinţă trebuie să fie liberă, în deplină cunoştinţă de cauză şi neechivocă. Pentru a produce efecte juridice, consimţământul trebuie să nu fie viciat prin eroare, dol sau violenţă.

II. 4. Obiectul şi cauza contractului de muncă

În contractul individual de muncă, care este un contract bilateral sinalagmatic, obiectul îl constituie două elemente inseparabile care se intercondiţionează, prestarea muncii de către salariat şi salarizarea ei de către angajator. Cauza constituie motivaţia care determină asumarea obligaţiei. Prestarea muncii de către salariat reprezintă scopul urmărit de către patron prin încheierea contractului, deci cauza acestuia, după cum primirea salariului este scopul determinant al încheierii contractului pentru salariat.

III. Înregistrarea contractelor individuale de muncă

Angajatorul are obligaţia de a înregistra toate contractele individuale de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor. Aceasta rezultă din formularea expusă la art.34 care dispune obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă pentru angajator. Acest registru se va înregistra la autoritatea publică competentă, inspectoratul teritorial de muncă, dată de la care devine document oficial Registrul se completează în ordinea angajării şi cuprinde elemente de identificare a tuturor salariaţilor.Registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic, prin utilizarea uneia dintre următoarele modalităţi: prin completarea on-line ,prin e-mail sau prin depunerea la sediu.Inspectoratul teritorial de muncă are dreptul şi obligaţia de a controla registrele angajaţilor. Registrul electronic şi dosarele personale ale fiecărui salariat se vor păstra la sediul angajatorului.

IV. Condiţiile prealabile încheierii contractului individual de muncă